A fost pentru a 25-a oară când asociaţiile naţionale ale criticilor de film s-au reunit pentru a discuta problemele arzătoare ale profesiei, în cadrul Adunării Anuale a FIPRESCI, federația care oferă, în cadrul multor festivaluri, un premiu prestigios. Şi a fost pentru a doua oară când evenimentul a fost găzduit în cadrul festivalului Budapest Classics Film Maraton, eveniment desfăşurat în principal în elegantul cinema budapestan Urania, menit să amplifice cultura cinematografică a pasionaților de film. Condus cu mână sigură de György Ráduly, director al Institutului Naţional de Film – Divizia Prezervării şi Tehnologiei Filmului (Arhiva Națională de Filme a Ungariei), festivalul a ales anul acesta să celebreze cei 130 de ani de viaţă ai cinematografului, demonstrând cât de important este salvarea şi reevaluarea operelor care i-au marcat istoria.

Din păcate, evenimentul a început chiar în ziua în care ştirea mondială principală privind lumea filmului se referea la dispariţia lui Robert Redford (1936-2025), actorul şi cineastul care a marcat istoria Hollywoodului. Desigur, atât prin rolurile sale (mai ales din Butch Cassidy şi Sundance Kid, Toţi oamenii preşedintelui, Marele Gatsby), prin lungmetrajele regizate de el (Ordinary People, A River Runs Through It sau The Horse Whisperer), dar şi pentru susţinerea cinematografului independent prin crearea şi promovarea Festivalului Sundance. Multă cerneală a curs zilele acestea pentru a evoca figura marelui dispărut, dar la festivalul budapestan programul a continuat conform planului, evocând mai ales filme semnate de cineaşti intraţi în eternitate.

Este mai ales cazul documentarului de lungmetraj dedicat cinemaului Lumière şi în special figurii lui Louis Lumière, pentru care a venit să vorbească cel care l-a realizat, Thierry Frémaux, preşedinte al Festivalului Lumière de la Lyon şi director artistic al Festivalului de la Cannes. Filmul Lumière. Aventura continuă reuneşte scurtmetraje realizate de marele cineast înainte de proiecţia-reper din 28 decembrie 1895, începând cu Ieşirea muncitorilor din Uzinele Lumière, prezentat în luna martie a aceluiaşi an.

Dacă unii dintre noi cunoşteam o bună parte din scurtmetrajele care validează principalele tehnici cinematografice (travellingul înainte şi înapoi, cadrul lung cu mizanscena în profunzime, filmarea inversă etc.) şi au consacrat canoanele genurilor cinematografice (comedie, thriller, film de familie etc.), trebuie să recunoaştem că unele au fost cu totul noi pentru percepţia publică. Recuperarea lor s-a datorat unei minuțioase munci de cercetare şi restaurare, iar comentariile, în acelaşi timp calificate şi pasionate, ale lui Thierry Frémaux au pus accentele potrivite privind achizițiile noului limbaj.

Ca un festival care a mizat în primul rând pe valorile consacrate, dorind în acelaşi timp să atragă publicul, Budapest Classics Film Marathon a invitat şi a provocat la dialog mari figuri, precum István Szabó, câştigător al unui Oscar în 1982 cu Mephisto, maestrul genului horror David Cronenberg şi armeano-canadianul Atom Egoyan, care au colaborat cu producătorul de origine maghiară Robert Lantos, adus de asemenea în faţa publicului de la Cinematecă. Dialogul lor a relevat informaţii preţioase privind producţiile proprii, dovedind totodată că toţi au simţul umorului, iar succesul nu le-a afectat judecata şi nici nu le-a diminuat apetitul de a experimenta.

Foarte minuţios elaborat, programul a reunit în grupaje interesante peliculele restaurate propuse publicului, printre care unul dedicat filmului noir, altul peliculelor cu iz experimental, iar unul, dedicat atragerii publicului general, a proiectat, în aer liber, pelicule atractive precum Samuraiul, de Jean-Pierre Melville, cu Alain Delon, Metro, de Luc Besson, cu Isabelle Adjani și Christopher Lambert, ori comedia Liliomfi, primul mare succes al regizorului maghiar Károly Makk. Ne place să credem că şi singurul lungmetraj românesc inclus în program, Un om în loden, de Nicolae Mărgineanu, un thriller realizat înainte de 1990, s-a bucurat de acelaşi succes.