Editorial

Ca și cum am trăi într-o lume normală

Ca şi cum nu am avea spaimele războiului de la graniţă întipărite în minte, continuăm să ne bucurăm de seria succeselor filmelor româ­neşti. Recentele trofee (un Mare Premiu la Locarno şi un Premiu al Publicului la Veneţia) vin să confirme valoarea cinemaului nostru şi să ne dea în continuare speranţe că totul va reveni la normal. Consacrăm noilor succese două pagini la începutul acestui număr. Şi prezenţa în programul festivalului Les Films de Cannes à Bucarest din octombrie a filmului Fjord, de Cristian Mungiu, premiat cu Palme d’Or, vine să accentueze această senzaţie. Doamne, dă să fie aşa!

În rest, ar trebui să observăm cât de mult s-au înmulţit festivalurile din ţară (ducând uneori, din păcate, la suprapuneri). E nevoie de multă organizare pentru a „acoperi” tot ceea ce merită văzut şi a vi le semnala dumneavoastră, cititorii noştri.

De ce este util să vedem cât mai multe filme noi? Marcos Uzal, redactorul-şef al legendarei reviste „Cahiers du Cinéma”, se întreabă: „Cinemaul se reînnoiește destul pentru ca noi să continuăm să ne entuziasmăm pentru viitorul lui, fără a ceda în fața unei nostalgice celebrări a trecutului?” (în editorialul său de la pagina 5 a numărului din septembrie 2026). Chiar aşa: nu de aceea ne grăbim să luăm bilete la numeroasele festivaluri? Nu cumva căutăm în primul rând semne ale înnoirii? Probabil că da. Găsim dovezi şi în unele dintre peliculele despre care am scris în acest număr (de la dosarul „Părinţi şi copii” la rubricile „Cronica filmului”, „Pe ecrane” ori „Festivaluri”). Citiţi textele şi vedeţi dacă avem dreptate.
Desigur, din acest număr nu lipsesc rubricile noastre obişnuite: „Prim-Plan” (cu un interviu cu regizorul englez Ben Wheatley), „Agenda multimedia”, „Cartea de cinema”, „Cinemateca vorbită” ori „Sala de cinema”.
Veţi găsi în paginile ce urmează şi comentarii despre unele dintre fenomenele cinematografice ale ultimelor luni, precum Odiseea lui Christopher Nolan ori horrorurile realizate de regizori foarte tineri, cum sunt Curry Barker (Obsesia) sau Kane Parsons (Backrooms). Aveţi ce citi, suntem siguri, şi de aceea vă dorim o lectură plăcută, pe care vă invităm să o completați prin consultarea versiunii noastre web, actualizată zilnic.