Festivalul internațional de film documentar Astra Film Festival a premiat sâmbătă seara (25 octombrie 2025) cele mai bune filme, pe lista de onoare a ediției 2025 aflându-se, de exemplu, Spre Vest, în Zapata (r. David Bim, Cuba, 2025), Dragul meu Théo (r. Alisa Kovalenko, Ucraina-Polonia-Cehia, 2025) ori Kabul, între rugăciuni (r. Aboozar Amini, Țările de Jos, 2025). Două filme românești s-au numărat anul acesta printre cele care au câștigat marile premii ale festivalului: Still Nia (r. Paula Oneț, 2025) și Viitor luminos (r. Andra MacMasters, 2024). Toate premiile au fost înmânate în cadrul unei Gale festive, prezentate de jurnalista Amalia Enache.

Astra Film Festival va continua cu AF Online. Până pe 9 noiembrie, iubitorii de cinema de nonficțiune vor putea vedea, de oriunde de pe teritoriul României, o selecție a filmelor AFF2025. Detalii: https://online.astrafilm.ro.

Cele mai bune filme din secțiunea „România”

În selecția oficială a secțiunii competiționale „România” au fost zece filme. Fiecare s-a bucurat de vizionări cu sala plină și multe dintre ele au fost urmate de dezbateri interesante la care au participat realizatorii acestora. În final, două dintre au fost recompensate cu premii importante.

Premiul Astra Film pentru Cel mai bun film din competiția românească, oferit de Voyo, i-a revenit filmului Still Nia, de Paula Oneț. Motivația juriului: „Documentarul are curajul de a privi cu onestitate trauma dintr-o cultură care încă învață să o gestioneze. Filmul transformă o poveste grea într-o călătorie blândă și senzorială, creând un spațiu sigur în care spectatorul se poate cufunda, reflecta și vindeca”.

Regizoarea Paula Oneț i-a dedicat premiul Ștefaniei, personajul documentarului, de la care a învățat că „procesul de vindecare e foarte sinuos și e în regulă să acceptam că suntem cu toții puțin sfâșiați pe interior”.

Regizoarea Andra MacMasters (Viitor luminos) a obținut premiul pentru Cea mai bună regie a secțiunii competiționale „România”. Membrii juriului au spus: „Regizorul găsește moduri empatice de a reinterpreta trecutul, pentru a ne provoca să privim diferit prezentul, amintindu-ne de tinerețe ca o forță de rezistență. Juriul apreciază procesul laborios și original al filmului de a pune în valoare imagini istorice uitate, celebrând viziunea unui cineast trecut cu vederea. Printr-un colaj poetic și polifonie, regizorul transformă memoria în dialog”. Premiul, oferit de DACIN SARA, a fost înmânat de Copel Moscu.

„Este un film despre pace și despre tinerii care cred ca acesta e cel mai mare ideal al omenirii”, a declarat regizoarea Andra MacMasters, care a dedicat premiul videografului Emilian Urse, „un mare pedagog, fără de care acest film nu ar fi existat”.

Premianții secțiunilor internaționale

Secțiunea competițională „Voci emergente” a avut în selecția oficială nouă filme din țări precum Liban, Paraguay, Irlanda, Cuba, Germania, Franța, Țările de Jos și Croația. Premiul pentru Cel mai bun documentar al secțiunii, oferit de Astra Film și înmânat de secretarul de stat Koppány Bulcsú Ötvös, a fost acordat filmului Kabul, între rugăciuni (Țările de Jos, 2025), regizat de Aboozar Amini. Motivația juriului: „O portretizare nuanțată a unei lumi greu de pătruns și de înțeles. Regizorul abordează povestea cu o deschidere totală și fără judecăți morale. Prin intermediul unei imagini de o frumusețe remarcabilă, filmul reușește să ofere o experiență atât senzorială, cât și senzuală, fiind în același timp, profund tulburător.”

„Munții din jurul Sibiului îmi amintesc de Kabul”, a spus regizorul Aboozar Amini, care a mărturisit că își dorește să facă într-o zi un film pe un subiect vesel din Afganistan, despre pofta de viață, deschiderea și ospitalitatea oamenilor de acolo. „Dar rănile războiului sunt adânci. Sunt peste 40 de ani de război și e nevoie de recuperare”, a mai spus el.

Cel mai bun regizor din cadrul secțiunii competiționale „Voci emergente” a fost considerat, anul acesta, David Bim, autorul filmului Spre Vest, în Zapata (Cuba, 2025). Premiul, oferit de Institutul Cultural Român, a fost înmânat de scriitorul Florin Iaru. Motivația juriului: „Filmat alb-negru, filmul este construit din cadre lungi, de observație, cu o intervenție minimă din partea autorului. El funcționează ca o fereastră către o lume necunoscută, în care cele două jumătăți se echilibrează ritmic, uman, imaginativ și dramaturgic. Abordarea caldă și profund umană a regizorului creează o îmbinare armonioasă între peisaje și chipurile protagoniștilor, făcând să pară că acestea devin una. Personajele devin lumea, iar lumea devine personajele”.

Într-un discurs plin de emoție și de energie, David Bim a comparat munca unui regizor de film documentar cu cea a unui poet care scrie haikuuri, având nevoie, pentru asta, ca „să pună totul pe masă”: „Poeții de haiku îmi arată că nu e nevoie de talent, iar eu nu sunt nici măcar talentat. Trebuie în schimb să fii pasionat, să ai credință și să fii mereu la dispoziție. (…) Principalul instrument al muncii tale trebuie să fie viața însăși, iar lucrul cel mai bun care ți se poate întâmpla, după ce ai terminat un film în care arăți adevărul, realitatea, este ca tu să nu exiști pentru public. Când ai terminat ce aveai de făcut, nu mai ești important. Ai fost doar un instrument. (…) Nu cineaștii sunt importanți, filmul e important și voi sunteți importanți, oameni buni”, a conchis David Bim.

Secțiunea „Europa de Est”

În selecția oficială a secțiunii competiționale „Europa de Est” au fost zece producții din Georgia, Republica Moldova, Ucraina, Franța, Danemarca, Republica Cehă, Statele Unite ale Americii și Estonia. Premiul, oferit de Consulatul German și înmânat de doamna consul Wiebke Oeser, a fost adjudecat de filmul Dragul meu Théo (Ucraina-Polonia-Cehia, 2025), regizat de Alisa Kovalenko. Motivația juriului: „Un documentar despre curaj și sacrificiu personal. Dragostea pentru familie și pentru țară este motivația regizoarei de a-și risca viața pe linia frontului. Filmul este un jurnal, o mărturie și o scrisoare de dragoste de la o mamă către fiul ei, care își dorește să trăiască într-o țară liberă și pașnică”.

„Îmi pare rău că nu pot fi la Sibiu”, a declarat regizoarea Alisa Kovalenko într-o înregistrare trimisă din Ucraina. „Acest premiu înseamnă foarte mult pentru mine și pentru țara mea, Ucraina, într-un moment în care vedem atacuri asupra civililor și grădinițe bombardate”, a mai spus ea, adăugând: „Sper ca toți copiii noștri să trăiască într-o țară liberă, să nu trebuiască să se ascundă de bombe”.

Secțiunile „DocSchool” și „DocShort”

Juriul secțiunii „DocSchool” a avut de ales dintre cele zece filme care au concurat pentru titlul de Cel mai bun documentar, oferit de Fundația 9 – BRD în memoria lui Vintilă Mihăilescu, un mare prieten al acestui festival. Alegerea lor: Planul necunoscut al lui Dumnezeu, regizat de Moritz Mueller-Preisser. Motivația juriului: „Acest film este un portret vizual remarcabil al unei familii moderne. Prin povestea unor personaje complexe și în continuă evoluție, regizorul prezintă o poveste personală despre depășirea structurilor tradiționale predefinite ale vieții, pentru a profita la maximum de viață și a-i întreține pe cei dragi în condițiile dorite. Prin povestea creativă și precizia dramaturgică, această observație profund captivantă asupra unei familii particulare devine universală în mesajul său. În lumea divizată de astăzi, filmul oferă un exemplu excelent de depășire a acestor diviziuni prin dorința de acceptare, grijă și, în cele din urmă, iubire reciprocă.”

În declarația sa, regizorul Moritz Mueller-Preisser a ținut să arate că este important să vezi întotdeauna ambele părți ale unui conflict, detaliile, pentru că „realitatea nu are doar nuanțe de alb și negru, ci se află undeva între acestea, este cumva colorată”.

Noutatea acestei ediții, secțiunea de scurtmetraje „DocShort”, a avut zece documentare în selecția oficială. Premiul secțiunii, oferit de Uniunea Cineaștilor din România, a fost acordat filmului 67 de milisecunde, regizat de Fleury Fontaine, „pentru integrarea inovatoare și fluidă a tehnologiei în procesul narativ, deschizând noi perspective asupra narativelor documentare de investigație”, așa cum se arată în motivația juriului. În scurtul său discurs, coregizorul Galdric Fleury s-a arătat foarte bucuros pentru premiu și mulțumit că filmul „poate fi văzut oriunde pe glob și vocile victimelor din film pot fi auzite”.

Fondat în 1993, Astra Film Festival este unul dintre cele mai longevive festivaluri de film din România și unul dintre cele mai prestigioase evenimente de nonficțiune din Europa. Este inclus pe lista scurtă a European Film Academy, având dreptul de a nominaliza direct la European Film Awards. AFF, proiect cultural strategic al Ministerul Culturii, este organizat de Astra Film, CNM Astra și Fundația Astra Film, se află sub Înaltul Patronaj al Președintelui României, este cofinanțat de Primăria Sibiu și susținut de Consiliul Județean Sibiu.

Sponsor Principal: ING.

Partener special: Voyo.

Partener de mobilitate: Opel.

Sponsori și parteneri: Promenada Sibiu, Casa de vinuri Cotnari, Cartofisserie, Cărturești, Fundația 9, Kulinarium, La Pasaj, OWH Studio, Sonne Restaurant & Hotel, Marquardt.

Cafeaua festivalului: Amor Perfecto.

Partener media principal: Digi 24.

Recomandat de Europa FM. 

Parteneri media: News.ro, Radio România Cultural, G4Media, HotNews, SpotMedia, PressHub, Edupedu, Observator cultural, Revista FILM, MovieNews, Cinefan, Cinefilia, Totul despre mame, Tribuna, Turnul sfatului, Ora de Sibiu, Sibiu 100, Sibiu independent, Mesagerul de Sibiu, Sibiul azi, Știri de Sibiu, Sibiul în imagini, Zile și nopți, Hermanstaedter Zeitung, Nine O’Clock, Cineuropa, Film New Europe.
Partener de monitorizare: Media Trust.