În istoria de aproape un secol a Premiilor Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe Cinematografice, există doar doi directori de fotografie care, între sfârșitul anilor ’30 și mijlocul anilor ’60, au câștigat Oscarul pentru Cea mai bună imagine de câte patru ori fiecare: Joseph Ruttenberg și Leon Shamroy. Pe lângă acești doi recordmeni, cinci profesioniști ai imaginii au primit statueta de câte trei ori. Dintre cei cinci importanți directori de fotografie, doar doi mai trăiesc, fiind încă activi. Unul dintre ei s-a numărat printre invitații speciali ai ediției aniversare, a 60-a, a Festivalului Internațional de Film de la Karlovy Vary (KVIFF).

Robert Richardson, cel la care mă refer, a primit la Festival, la fel ca Dustin Hoffman, Globul de Cristal pentru contribuția sa artistică deosebită la cinematografia mondială. Însă, de data asta, directorul executiv Kryštof Mucha și directorul artistic Karel Och au mai chemat un prieten de seamă pentru a-i ajuta să înmâneze trofeul onorific. „Este pentru a treia oară la Karlovy Vary, așa că e timpul să înceapă să facă lucruri pentru noi”, a glumit Kryštof Mucha. Și pe scena Sălii Mari din Thermal a urcat, în aplauzele publicului, Harvey Keitel, cel care, asemenea lui Robert Richardson (cu care însă nu s-a întâlnit până acum pe platouri), a colaborat la mai multe filme cu doi dintre granzii cinematografiei nord-americane de azi: Martin Scorsese și Quentin Tarantino. După ce a fost proiectat reel-ul prezentând creațiile lui Robert Richardson, Harvey Keitel a spus: „Avem în fața noastră, în această seară, pe unul dintre cei mai mari directori de imagine ai lumii. Asta este tot ce am de spus”. Și, demonstrativ, a rupt foaia de hârtie de pe care ar fi trebuit să citească un laudatio.

După ce uralele s-au stins, Robert Richardson i-a întors complimentul, afirmând că Harvey Keitel este unul dintre cei mai valoroși actori ai istoriei cinematografului și evocând impresia puternică pe care i-a lăsat-o prestația strălucită a acestuia din filmul lui Martin Scorsese, Crimele din Mica Italie (Mean Streets, 1973), pe care actorul l-a și prezentat la Karlovy Vary. Apoi, directorul de imagine omagiat și-a exprimat speranța ca, prin festivaluri precum KVIFF sau platforme de streaming, privitorii – și în special cei tineri – să poată avea acces gratuit la opere de vârf ale artei cinematografice din cât mai multe țări, opere care în general sunt greu de găsit.

Gala a continuat cu proiecția unui film documentar dedicat celui premiat. Robert Richardson: The White Devil (coproducție Cehia-SUA) este debutul regizoral în lungmetraj al tinerei cineaste Jana Hojdová, totodată directoare de imagine a unui film din Competiția internațională KVIFF 2026 – Czech Girl/Chica Checa, de Šimon Holý. În 2016, pregătindu-și disertația pentru masteratul în imagine de la FAMU, Jana Hojdová a scris un e-mail către American Society of Cinematographers, solicitând sprijin pentru a intra în contact cu Robert Richardson, a cărui activitate dorea s-o cerceteze. Apoi, nu mică i-a fost mirarea să primească un mesaj de la the man himself. După zece ani, din colaborarea dintre cei doi – și vreo 650 de ore de material filmat brut – s-a născut un documentar-portret captivant și cuceritor despre viața și cariera unui uriaș artist al imaginii, film care s-a văzut în premieră mondială la Karlovy Vary, în prezența subiectului (cel supranumit „el diablo blanco”) și a realizatorilor săi.
Mai menționez deocamdată doar răspunsul lui Tarantino (care a fost intervievat pentru film, alături de Scorsese sau Oliver Stone) la întrebarea „Cine este RR?”: „Aș spune că există Bob Richardson și apoi sunt toți ceilalți”. La KVIFF, am avut șansa, alături de alți câțiva jurnaliști, de a participa la o masă rotundă cu Robert Richardson, de a-i adresa câteva întrebări și de a strânge astfel mai multe informații pentru a-mi construi propriul răspuns. Materialul va apărea în numărul 3/2026 al revistei noastre, așa că fiți pe fază.