
Credit foto: Christoph Leeb, subtext.at
Crossing Europe 2025
Cinema european, gen
de Mihai Fulger
30 aprilie 2025
A 22-a ediție a Festivalului de Film „Crossing Europe”, unul dintre cele mai importante evenimente cinematografice anuale din Austria, a debutat la Linz pe 29 aprilie 2025.
Am participat de mai multe ori, în ultimele două decenii, la acest festival focalizat pe cinematografiile bătrânului continent și de fiecare dată am fost impresionat de coerența în diversitate a programului și de abilitatea curatorilor de a răspunde provocărilor momentului.
Toți iubitorii filmului care vor să ia pulsul cinematografului european ar trebui să viziteze frumosul oraș aflat pe Dunăre, al treilea ca mărime din Austria, în timpul festivalului competent condus, începând cu ediția din 2022, de către Sabine Gebetsroither și Katharina Riedler. Misiunea codirectoarelor este înlesnită, evident, de faptul că au la dispoziție o echipă organizatorică ireproșabilă și un minunat sediu multifuncțional în mijlocul orașului; aici, participanții la festival au posibilitatea nu doar de a vedea filme în cele mai bune condiții, în mai multe săli, și a asista la discuții cu invitații speciali, ci și de a vizita expoziții de artă, bea o cafea sau mânca în pauzele dintre proiecții.
Ceremonia de deschidere a ediției a avut loc, ca de obicei, în Ursulinensaal, din centrul Ursulinenhof, unde sunt concentrate activitățile administrative ale festivalului. Gala a fost prezentată de cunoscutul critic de film britanic Neil Young, stabilit la Viena. Alături de acesta, Sabine Gebetsroither și Katharina Riedler au subliniat că au ales mottoul din acest an al festivalului, „Nu renunțați la Europa!” („Don’t give up on Europe”), ca răspuns la îngrijorătoarele conflicte recente ce ne afectează pe toți.
Programul ediției a 22-a include 142 de filme (lungmetraje și scurtmetraje de ficțiune, documentare și de animație) din 42 de țări, dintre care 77 de premiere (printre care 16 premiere mondiale). Festivalul de la Linz are anul acesta o sută de invitați, care participă la sesiuni de Q&A și dezbateri. Ca în fiecare an, selecția își propune să reflecte imensa varietate a filmelor produse azi de cinematografiile continentului nostru. „Filmul european strălucește puternic”, au afirmat cu convingere codirectoarele festivalului.
Trebuie să amintesc și prezența în juriile ediției a doi români. Actrița Anamaria Marinca face parte din juriul competiției de ficțiune, în care a fost selectat Anul Nou care n-a fost, de Bogdan Mureșan (care este așteptat la Linz, după triumful de la Premiile Gopo, pentru a-și prezenta și aici filmul), iar monteurul Cătălin Cristuțiu este unul dintre jurații competiției de documentar.
Un lucru care îmi place foarte mult la „Crossing Europe” și pe care nu l-am mai întâlnit la alte festivaluri este posibilitate de a alege filmul de deschidere dorit. De la Cannes până la TIFF-ul nostru și mai departe, în prima zi a fiecărei ediții, spectatorii au de văzut un singur film de deschidere (și, dacă au noroc, încă unul sau două titluri din selecție). În schimb, la festivalul din capitala Austriei Superioare, publicul are de ales între nu mai puțin de patru filme de deschidere.
Am optat pentru a patra opțiune, un titlu din programul „Night Sight” (dedicat cinematografului european de gen), și nu am regretat. Este vorba de Reflexie într-un diamant mort (Reflet dans un diamant mort, o coproducție Belgia-Luxemburg-Italia-Franța), scris și regizat de Hélène Cattet și Bruno Forzani, care a fost selectat în competiția principală a Berlinalei de anul acesta.
După cum a observat înaintea proiecției Mattias Fabian (coordonatorul programului de la Slash Filmfestival Viena și, din acest an, unul dintre cei doi curatori ai secțiunii „Night Sight” de la „Crossing Europe”, celălalt fiind Matthias Eckkrammer), Reflexie într-un diamant mort omagiază genurile Eurospy din anii 1960 și giallo din Italia anilor 1970, precum și – în scenele de luptă – pe Quentin Tarantino, cu al său Kill Bill (de menționat că într-un rol secundar, dar semnificativ, apare și Maria de Medeiros, impusă cu Pulp Fiction). Filmul lui Hélène Cattet și Bruno Forzani mai trimite, aș adăuga, și la o populară serie de fumetti (albume de benzi desenate), Diabolik (creată de surorile Angela și Luciana Giussani), atât prin lookul lui Serpentik, și prin numele celorlalți villains cu care se confruntă tânărul agent secret John D. (Yannick Renier; la senectute, personajul este interpretat de Fabio Testi): Atomik, Amphibik sau Kinetik (Reflexie într-un diamant mort are și o pronunțată dimensiune metacinematografică).
Pe scurt, filmul este un roller-coaster care te ține cu ochii lipiți de ecran timp de o oră și jumătate, alternând vertiginos planurile temporale și narative, realul și fantasticul, stilizarea și gore-ul, și găsind mereu asocieri vizuale, încadraturi, unghiuri, mișcări de aparat sau tăieturi excentrice, dar închegate într-un tot unitar. Sper să pot revedea Reflexie într-un diamant mort în România, la TIFF-ul clujean sau altundeva, pentru că este genul de film care impune o revizionare. Și, evident, un debut fast pentru „Crossing Europe” 2025, ediție asupra căreia voi reveni.





