Astra Film Festival (AFF) 2024, care a debutat pe 20 octombrie, a ajuns la final. Astăzi (duminică, 27 octombrie), este ultima zi cu proiecții și evenimente la Sibiu. Totuși, 45 de filme documentare alese din programul ediției vor putea fi vizionate online, pe site-ul astrafilm.ro, până la sfârșitul zilei de 10 noiembrie 2024.

Pe 25 octombrie, am putut vedea, în sala Astra Film Cinema plină ochi, un lungmetraj inclus în competiția „România” care, chiar dacă n-a intrat ulterior în palmares, a fost excelent primit de public și merită evidențiat. Pelicule de familie, de Dan Curean, avusese o avanpremieră, ca work-in-progress, în cadrul TIFF-ului clujean, dar versiunea finală a filmului a fost gata cu câteva zile înainte de prima proiecție de la Sibiu, așa că premiera mondială a avut loc la AFF 2024.

Povestea documentarului a început când regizorul Dan Curean (care realizează programe pentru TVR Cluj și predă la Facultatea de Teatru și Film din cadrul UBB) a văzut un anunț neobișnuit pe Facebook: un constructor găsise – în podul unei case din Cluj, în curs de renovare – niște aparate de proiecție și mai multe role de peliculă (de 8 mm, după cum avea să afle el, format specific pentru home movies), pe care era dispus să le cedeze celor interesați. Cineastul a preluat peliculele, le-a digitalizat și a descoperit o impresionantă arhivă video de familie, începută în jurul anului 1940 la Câmpina, continuată în plin război la Budapesta și extinsă până prin anii 1970 la Cluj.

Scene casnice, felii de viață cotidiană, aniversări, sărbători, vizite și excursii în împrejurimi, toate documentau nu doar istoria membrilor unui neam nenumit, ci și – în planul secund – a unor orașe (în special cel de pe Someș) în diferite epoci. Unele fotograme, în care efectele timpului asupra peliculei erau mai vizibile, se transformaseră în adevărate picturi abstracte, devenind și mai fascinante pentru regizor și, în general, pentru privitorii de azi.

Dan Curean a avut inspirația – și tenacitatea – de a merge pe urmele imaginilor descoperite, pentru a identifica personajele de pe celuloid, sperând să ajungă la supraviețuitori sau măcar la urmașii lor. Pelicule de familie documentează, la rândul său, desfășurarea acestei investigații sui-generis, cu pași mici, dar, în cele din urmă, eficace (deși pe parcurs apar și scăpări, piste false sau adevăruri trunchiate). De la discuții cu persoane apropiate (în general înregistrate audio și utilizate pentru a acompania misteriosul found footage), regizorul a trecut la experți în cercetarea arhivelor și a genealogiilor (precum Dumitru Lăcătușu, de la Centrul de Consultanță Istorică) și, după un travaliu semnificativ, la cei care îi cunoscuseră pe oamenii din filmări.

Cineastul, care nu a ezitat să spargă uneori cronologia evenimentelor pentru a întări structura dramaturgică a filmului său, a reușit să construiască o narațiune captivantă, pe care spectatorii o urmăresc cu sufletul la gură. Iar poveștile, relevate gradual, ale personajelor din home movies sunt contextualizate, astfel încât documentarul lui Dan Curean vorbește nu doar despre dramele unei familii (și, după cum ne-a învățat Turgheniev, „fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”), ci și despre cele ale unei societăți aflate sub un regim totalitar. Nu în ultimul rând, ne este sugerat farmecul discret al lucrului cu arhivele, care produce adesea imense satisfacții.

Pelicule de familie, care ar putea avea și un follow-up (chiar la sesiunea de Q&A de după proiecția din cadrul AFF la care am participat, unul dintre spectatori a declarat că, în urmă cu câteva decenii, și el călcase de multe ori pragul vechii case clujene unde se descoperiseră rolele de peliculă), se înscrie hotărât printre cele mai frumoase documentare românești recente.