Pe lângă secțiunile competiționale incluzând predominant premiere, ediția a 79-a a Festivalului de Film de la Locarno (5-15 august 2026) le-a oferit cinefililor posibilitatea de a (re)vedea pe ecran mare numeroase pelicule, de ficțiune sau documentare, mai vechi sau mai noi, relevante pentru istoria cinematografului. Am ales câteva titluri din programul Festivalului elvețian.

Bertrand Mandico este unul dintre cei mai originali cineaști francezi contemporani. Filmografia sa, caracterizată prin vocație experimentală și mixaj de genuri, atmosferă suprarealistă și umor negru, i-a adus mulți fani fideli. Roma elastica (coproducție franco-italiană), al cincilea lungmetraj al său, s-a lansat la Cannes, printre proiecțiile de la miezul nopții, iar la Locarno a fost prezentat hors concours. Prin povestea lui Eddie Mars (Marion Cotillard), vedetă hollywoodiană în declin, sosită la Cinecittà pentru un SF ce ar putea deveni ultimul ei film, Mandico omagiază cinematograful italian post-neorealist și de gen.
Pe imensul platou unde protagonista ajunge să locuiască, ficțiunea cinematografică și viziunea onirică se confundă cu realitatea, amintind de Toby Dammit, episodul lui Federico Fellini din omnibusul, după proze de Edgar Allan Poe, Povești extraordinare (Histoires extraordinaires, 1968). Influența este, de altfel, asumată de Mandico, care îl și pune pe Franco Nero să joace, într-o scurtă secvență, un „Maestro” eșuat în advertising (modelul e, desigur, Fellini). În roluri secundare, în acest film în primul rând pentru cinefili, mai apar Isabella Ferrari (Josephine din recent relansatul – după 28 de ani – Dolce far niente, al lui Nae Caranfil) și Ornella Muti (invitată specială, anul acesta, la TIFF-ul clujean).

Retrospectiva celui de al 79-lea Festival de la Locarno, „Red & Black – Hollywood Left and the Blacklist”, a fost curatoriată de Ehsan Khoshbakht, unul dintre directorii celui mai mare festival de film de arhivă al planetei, „Il Cinema Ritrovato” de la Bologna. Pentru multe din lungmetrajele clasice din program, în superba sală GranRex au fost proiectate copii pe 35 mm foarte bine conservate.
Așa am văzut, de pildă, Silver Lode, westernul din 1954 al lui Allan Dwan (un regizor cu a cărui operă m-am întâlnit prima oară chiar la Bologna, în 2013, când s-a prezentat portretul „Allan Dwan, nobilul primitiv”); print-ul proiectat la Locarno a venit direct din colecția privată a marelui cineast și cinefil Martin Scorsese. Silver Lode este vădit inspirat de mai celebrul La amiază (High Noon, regia Fred Zinnemann, 1952), inclus și el în program, dar reușește să fie la fel de antrenant.
O altă revelație a retrospectivei a fost un film mai puțin cunoscut al lui John Huston, We Were Strangers (1949), pornind de la o carte a lui Robert Sylvester, „Rough Sketch”. Un thriller politic, care la vremea sa a reușit să fie perceput ca propagandă deopotrivă pentru comunism și capitalism, We Were Strangers urmărește, în Havana lui 1933, un grup de revoluționari ce complotează să-l asasineze pe dictatorul Gerardo Machado.

În cadrul programului intitulat – godardian – „Histoire(s) du cinéma”, am putut vedea ultimul film regizat de Roger Corman, Frankenstein Unbound (1990). Marele maestru al producțiilor de gen cu microbugete (omagiat la Locarno cu ocazia centenarului) a revenit la regie, după un deceniu, pentru această adaptare a romanului omonim de Brian W. Aldiss, în care Dr. Joe Buchanan (John Hurt), specializat în fizica particulelor elementare, este transportat, din New Los Angeles-ul anului 2031, în Elveția din primul sfert al secolului al XIX-lea (filmată în Italia, după cum a amintit, în introducerea sa, Mary Corman, fiica legendarului cineast).
Omul de știință dă peste Dr. Victor Frankenstein (Raul Julia, cu puțin înainte de a deveni Gomez Addams), monstrul creat de acesta (Nick Brimble), Lord Byron (Jason Patric), Mary Godwin-pe-cale-de-a-deveni-Shelley (Bridget Fonda) sau Percy Shelley (Michael Hutchence, liderul trupei australiene INXS), ajungând, evident, să rescrie istoria.
Nu în ultimul rând, tot la cinematograful GranRex am revăzut (după 20 de ani), de pe o copie pusă la dispoziția Festivalului de către Cinemateca Elvețiană (renumita Cinémathèque suisse, cu sala principală la Lausanne), cel mai ambițios film al lui Darren Aronofsky, Fântâna (The Fountain), în care Hugh Jackman și Rachel Weisz interpretează multiple roluri, corespunzând unor epoci și spații diferite. Inclus de asemenea în programul „Histoire(s) du cinéma”, Fântâna a fost prezentat în cadrul Festivalului și pentru că regizorul nord-american primește aici un trofeu onorific („Pardo d’Onore”).
Unii comentatori sunt nemulțumiți că Aronofsky a venit la Locarno pentru a promova nu vreun nou film al său (cel mai recent, Prins cu mâța-n sac/Caught Stealing,  a fost lansat în 2025), ci compania sa (și a lui Dylan Golden), Primordial Soup, care produce conținut audiovizual utilizând inteligența artificială generativă. Însă AI is here to stay, așa că marile festivaluri ale lumii, cum e cel de la Locarno, nu pot ignora evidența.