Deşi lansat în aprilie 2024 şi oarecum cunoscut publicului cinefil graţie prezenţei în selecţia unor festivaluri (vezi Les Films de Cannes à Bucarest, unde a fost premiat, în 2023, la secţiunea „Avanpremierele toamnei”), filmul Horia revine şi în selecţia de la TIFF. Sigur, pentru mulţi din cei prezenţi la Cluj, debutul în lungmetraj al Anei-Maria Comănescu e o noutate şi orice ocazie de a programa pe un mare ecran un film românesc merituos trebuie folosită. Este, cu siguranţă, cazul acestui film definit de cei mai mulţi comentatori drept road movie sau coming of age, majoritatea celor care l-au analizat deja semnalând nevoia cinemaului nostru de producţii de gen.

Adevărul este că şi regizoarea a declarat, în mai multe interviuri şi prezentări în faţa publicului, că nu vede de ce ar ocoli folosirea convenţiilor de gen. Mai ales că le cunoaşte bine, ştie să le mixeze, după cum a dovedit şi în scurtmetrajele care i-au atestat vocația încă din timpul studenţiei (In the House – 2014, Te mai uiţi şi la om – 2015 sau Pipa, sexul şi omleta – 2016).

Horia este povestea unei călătorii, dar şi a unei maturizări. Eroul care dă numele filmului (jucat de Vladimir Ţeca) este proaspăt absolvent de liceu şi, având încă 17, ani nu poate deține carnet de conducere auto. Cu toate astea, după o ceartă zdravănă cu tatăl său, ia motoreta Mobra din faţa casei (aflată într-un sat din sud-estul îndepărtat al ţării) şi porneşte intempestiv spre Cluj, unde are o iubită, cunoscută mai ales graţie unor convorbiri telefonice. Orfan de mamă, el crede că astfel se revoltă contra tatălui cu vederi diferite (şi chiar cu alte gusturi în materie de muzică, ascultând mereu rock din anii ’80). Călătoria junelui care nu ar avea voie să conducă un vehicul motorizat începe chiar cu o confruntare cu poliţia, care-l ia la ochi, şi continuă, în viteză, prin peisaje româneşti descrise cu farmec (şi graţie imaginii lui Tudor Mircea), dar nu lipsite de pericole. Prima înfruntare majoră, cu o familie de romi care încearcă să-l deposedeze de puţinele lucruri valoroase pe care le are, se termină, totuşi, mai bine decât începuse. Sora atacatorului, Stela (Angelina Pavel), în vârstă de 13 ani, vrea şi ea să scape de fratele ei şi de tirania lui, așa că se asociază cu Horia, cerându-i să o ducă şi pe ea la Cluj, unde are un unchi ce conduce un taraf şi speră să o înveţe şi pe ea să cânte la un instrument. Drumul e presărat şi cu momente dificile (asociate cu limitele motoretei cam paradite), dar şi mai amuzante, ca întâlnirea cu un cuplu de nudişti, care încearcă să-i convertească pe tineri la pasiunile lor, sau cu un circ ambulant, căruia fata i se alătură, până la urmă, înainte ca Horia, rămas fără motor, să se hotărască să se întoarcă acasă. Mai ales pentru că iubita clujeană îl informase, la telefon, că pleacă la studii în străinătate. Revenirea acasă, unde descoperă motoreta recuperată de poliţie, la cererea tatălui, îl face pe protagonist să se bucure şi de regăsirea părintelui său, pe care încetează să-l mai judece atât de aspru.

Nu mai oferim date de sinopsis, pentru a evita spoiler-ul, dar atât cât am notat susţine teoria abordării convenţiilor de gen, ceea ce se afla deliberat pe agenda autoarei. În plus, regizoarea recunoaşte că s-a condus după teoria „călătoriei eroului”, formulată de Joseph Campbell, asumându-şi o structură oarecum de basm, unde confruntările apărute în calea protagonistului îl maturizează, îl fac să înţeleagă mai bine dinamica bine-rău; pe scurt, îl maturizează şi chiar îl fac „mai bărbat”. Într-un interviu acordat lui Călin Boto, Ana-Maria Comănescu susţine că încercările par a face parte dintr-un plan al tatălui, care aşteaptă ca schimbările să-i priască fiului său.

Ceea ce e de remarcat la opera prima în lungmetraj a autoarei este rigoarea regizorală. Ea a gândit bine traseul eroului său, pornit dintr-un ţinut dobrogean mai arid, avansând spre zone cu vegetaţie mai multă şi peisaje mai diverse, nu lipsite de conotații simbolice.

După cum nu lipsit de trimiteri cinefile este numele eroinei de 13 ani, Stela, luat parcă din Un tramvai numit dorinţă (r. Elia Kazan, 1951), unde vedeta în devenire Marlon Brando juca un foarte june răzvrătit, consolidându-și astfel imaginea de simbol cultural al momentului (alături de James Dean), tânărul în haină de piele călare pe motocicletă. Chiar dacă, în Horia, vehiculul e o motoretă, protagonistul e tot un rebel care îşi caută identitatea şi drumul potrivit. Interpretul său, Vladimir Ţeca, aflat la vârsta personajului când a început să filmeze, şi-a găsit şi el, între timp, calea dorită, devenind student la actorie la UNATC. Foarte promiţătoare e şi interpreta Stelei, foarte tânăra Angelina Pavel, aleasă după un lung proces de selecţie, care interacționează credibil cu eroul principal.

Vorbind despre distribuţie, nu se poate să nu o remarcăm pe Daniela Nane, memorabilă în fosta iubită a tatălui, acum chelneriţă foarte sigură pe ea, ieşită în calea lui Horia. Şi interpretul tatălui, Liviu Cheloiu, se imprimă în memorie, comunicând dincolo de replicile reduse pe care le rostește. Răspunsul publicului la vizionările de până acum a fost mai degrabă pozitiv, ceea ce arată că regizoarea are dreptate atunci când afirmă că nu se teme de clișee şi de reciclarea unor motive şi situaţii din filmele road movie clasicizate.

HORIA

România-Bulgaria-Serbia, 2023

Scenariul și regia: Ana-Maria Comănescu

Imaginea: Tudor Mircea

Montajul: Tudor D. Popescu

Sunetul: Alin Zăbrăuţeanu

Muzica: Janja Lončar

Decorurile şi costumele: Adeline Andreea Bădescu

Cu: Vladimir Ţeca, Angelina Pavel, Liviu Cheloiu, Daniela Nane, Mihaela Velicu, Dragoș Olaru, Robert Onofrei, Relu Balkan

Producţie: Micro Film, Klas Film, Biberche Productions

Producătoare: Carla Fotea, Ada Solomona

Coproducătore: Rossitsa Valkanova, Nikolina Vučetić Zečević

Distribuitor: August Film

Durata: 108 minute

Premiera: 10 aprilie 2024