A 24-a ediție a TIFF-ului clujean, cel mai mare festival de film din România, a debutat cu dreptul în Piața Unirii din centrul orașului, în seara de vineri, 13 iunie 2025. Ca de obicei, gala inaugurală a ediției a atras un public foarte numeros în fața scenei open air, scaunele libere fiind greu de găsit.

Cineastul Tudor Giurgiu, președintele Festivalului, a fost din nou maestrul de ceremonii al serii. Printre altele, el s-a declarat încântat că prognoza meteo este favorabilă (nu-mi amintesc de vreun TIFF ocolit de ploaie și m-aș bucura ca în 2025 să asist pentru întâia oară la un asemenea eveniment) și că, prin primele sale 23 de ediții, TIFF-ul a avut un puternic impact asupra comunității sale, schimbând destine și apropiind de lumea filmului o întreagă nouă generație de clujeni.

Mihai Chirilov, directorul artistic al Festivalului, a venit și el pe scena din Piața Unirii și a vorbit despre o ediție a 24-a mai preocupată de viitor, în special prin două componente ale programului său. În primul rând, prin secțiunea tematică „Tomorrow is Fear”, propunând multe filme SF semnificative de ieri și azi, inclusiv unele distopii care între timp au devenit, în bună măsură, realitate, cum este cazul lui 1984 (adaptarea lui Michael Radford, lansată chiar în 1984, după romanul omonim al lui George Orwell). În al doilea rând, prin inedita competiție „Teen Spirit”, cuprinzând nouă lungmetraje de ficțiune cu, despre și pentru tineri, ce vor fi jurizate de 15 clujeni cu vârste între 16 și 20 de ani, pentru a stabili câștigătorul trofeului „Youth Award”. Din această competiție a fost ales și filmul de deschidere de la TIFF.24, Christy (cu premiera mondială la Berlinala 2025), în regia lui Brendan Canty, cineast irlandez prezent la Cluj alături de o parte a echipei sale.

Highlight-ul galei a fost omagiul adus actorului Florin Piersic, popular interpret în câteva zeci de filme românești. Cântăreața Corina Chiriac sau actrițele Rodica Mandache și Medeea Marinescu au venit în fața publicului (și li s-a alăturat, printr-un moment video, Anna Széles) pentru a vorbi despre Florin Piersic, care le-a fost partener în teatru sau pe marile și micile ecrane. Iar cantautoarea Irina Rimes, colaboratoare cu artistul vizual Roman Tolici la un spectacol multisenzorial, l-a omagiat pe actor prin trei piese din repertoriul propriu.

Evident, cel mai savuros moment al serii a fost discursul lui Florin Piersic, care s-a lăsat cu greu coborât de pe scenă după trei sferturi de oră, timp în care a făcut roasting cu invitații galei (atât vedetele care-și exprimaseră admirația și afecțiunea pentru el, cât și edilul clujean Emil Boc) sau a rememorat întâmplări amuzante de la câteva din producțiile în care a jucat, precum Columna (r. Mircea Drăgan), De-aș fi… Harap Alb (r. Ion Popescu Gopo) și Eliberarea Europei (r. Iuri Ozerov). La final, Tudor Giurgiu i-a înmânat lui Florin Piersic prima stea acordată de Festival sub titulatura „Premiul de Excelență TIFF Legends”.

Anul acesta, TIFF-ul îi consacră un program „Close Up” importantului cineast maghiar Béla Tarr, invitat special la Cluj, care va susține un masterclass și va primi, din partea Festivalului, Premiul pentru întreaga activitate. Din cele opt filme selectate, am putut descoperi, chiar în ziua întâi a ediției, unul din primele lungmetraje ale lui Béla Tarr, Vieți prefabricate (Panelkapcsolat), produs de Studioul Béla Balázs și lansat la Festivalul de la Locarno din 1982. O pătrunzătoare tragicomedie cu cronologie frântă, la fel ca și viitorul relației dintre femeia și bărbatul din prim-plan (Judit Pogány și Róbert Koltai, excelenți). Un film care mărturisește și influența lui John Cassavetes asupra tânărului cineast, și înzestrarea acestuia din urmă, atras încă de atunci de mizanscenele ambițioase.

Alte două revelații (sau „eTIFFanii”, cum le-aș fi spus acum ceva ani) din prima zi a ediției 2025 au fost pentru mine, din secțiunea de hituri „Supernova”, cele mai recente filme semnate de Rúnar Rúnarsson, cineast care revine cu fiecare nouă creație în programul Festivalului clujean (unde primele lungmetraje ale regizorului islandez, Vulcanul și Vrăbii, incluse în Competiția principală din 2011 și, respectiv, 2016, i-au adus mulți fani români).

Un bărbat participă la nunta fiicei sale. Așa ar putea fi rezumat scurtmetrajul O, selectat la Festivalul de la Veneția din 2024 și proiectat la TIFF.24 înaintea noului lungmetraj de Rúnar Rúnarsson. Dar este incredibil câte detalii relevante (și revelate gradual) și cât adevăr uman (citibil pe chipurile asupra cărora regizorului îi place să zăbovească) se ascund în spatele acestui subiect simplu (de altfel, pe cineastul islandez nu-l interesează atât anvergura poveștilor, cât aprofundarea psihologiilor personajelor). În doar 20 de minute, filmul alb-negru, dar plin de nuanțe, le propune spectatorilor mai multe secvențe memorabile, ca aceea în care Grimur (minunatul Ingvar Sigurðsson), rușinat de viciul său (și, mai ales, de rușinea proaspetei mirese), fuge din fața oamenilor precum monstrul lui Frankenstein, refugiindu-se în singurătate și alinarea amăgitoare a alcoolului.

Asemenea autentice „felii de viață” sunt dezvoltate, în vreo 80 de minute, în poeticul lungmetraj Lumină în întuneric (Ljósbrot), lansat de Rúnar Rúnarsson în competiția canneză „Un Certain Regard” din 2024. Story-ul acoperă tot o zi, crucială și ea, din viața protagonistei filmului, Una (interpretată de Elín Hall, muziciană islandeză care are toate șansele să devină și o mare actriță). O zi în care iubitul ei, Diddi, ar trebui să se despartă de partenera sa oficială, Klara (Katla Njálsdóttir, și ea încântătoare), pentru a se dedica relației cu Una. Desigur, lucrurile nu merg conform planului, iar tragedia care urmează, reprezentată antologic de cineast, dă start unui întreg lanț de momente remarcabile prin lirism și tandrețe, tensiune constantă și emoție netrucată (menționez aici doar secvența dansului prietenilor lui Diddi, începută cu energia specifică vârstei, continuată prin urmărirea trăirilor protagonistei și sfârșită cu o îmbrățișare colectivă). Pentru mine, Lumină în întuneric și-a câștigat un loc printre filmele anului 2025.