Anii ’80 și ’90 revin în forță pe marile și micile ecrane. În martie 2024, Doug Liman a lansat un remake după Clubul de noapte (Road House, r. Rowdy Herrington, 1989), purtând același titlu, în care Jake Gyllenhaal preia rolul lui Patrick Swayze. Cascadorul (The Fall Guy), al lui David Leitch, una dintre cele mai agreabile premiere cinematografice ale primului semestru din acest an (deși rezultatele financiare au fost sub așteptări), are la bază serialul TV omonim, cu cinci sezoane difuzate între 1981 și 1986, Ryan Gosling luându-i locul lui Lee Majors. În primăvară s-a lansat Vânătorii de fantome: Imperiul înghețat (r. Gil Kenan), al cincilea film din seria Ghostbusters, primul fiind realizat de Ivan Reitman (regie și producție) și Dan Aykroyd și Harold Ramis (scenariu) în 1984. Aflat încă în programul unor multiplexuri, Băieți răi: Pe viață și pe moarte (r. Adil El Arbi și Bilall Fallah) e al patrulea episod al francizei Bad Boys, care a debutat în 1995 cu cel dintâi lungmetraj regizat de Michael Bay. Corbul (The Crow, r. Alex Proyas, 1994), filmul-cult pe platoul căruia Brandon Lee și-a pierdut viața, va avea foarte curând un remake cu același titlu, regizat de Rupert Sanders și cu Bill Skarsgård în rolul principal. Iar două francize teen horror lansate în 1996 și 1997, Scream și I Know What You Did Last Summer, ambele legate de Kevin Williamson, ambele cu câte o serie atașată pe parcurs, vor reveni, se zice, cu noi filme (al șaptelea și, respectiv, al patrulea) la sfârșitul lui 2024 sau în 2025. Și mai trebuie oare să amintesc de Dune al lui David Lynch, din 1984, și de cel al lui Denis Villeneuve?

Filmul foarte recent care m-a provocat să scriu câte ceva despre acest trend este Polițistul din Beverly Hills: Axel F (Beverly Hills Cop: Axel F), lansat de platforma de streaming Netflix, în câteva zeci de teritorii, pe 3 iulie 2024. Seria Polițistul din Beverly Hills includea până acum trei filme, semnate de trei regizori (Martin Brest în 1984, Tony Scott în 1987 și John Landis în 1994), elementul comun reprezentându-l Eddie Murphy, interpretul eroului titular (Axel Foley, detectivul din Detroit care, ajutat de câțiva colegi californieni, anihilează rețele criminale active în Beverly Hills) și, totodată, unul dintre producătorii principali, prin casa sa de producție. Filmul lui Martin Brest s-a bucurat de un uriaș succes la box-office – a fost producția clasificată „R” („restricted”, ceea ce înseamnă că spectatorii sub 17 trebuie să fie însoțiți de adulți) cu cele mai mari încasări și a păstrat acest titlu timp de 15 ani, până la The Matrix. După aceea, rezultatele n-au mai fost la fel de impresionante, dar chiar și filmul lui John Landis, considerat cel mai slab din cele trei atât de critici, cât și de Murphy însuși, a avut un profit deloc neglijabil.

Discuțiile despre un al patrulea episod al francizei au început la puțin timp după al treilea (actorul principal chiar a afirmat că nu vrea să încheie seria cu un dezastru). Însă, în ultimele trei decenii, mai mulți scenariști, regizori și producători au venit și plecat, fără ca proiectul să intre cu adevărat în producție. Timp de vreo șase ani (2016-2022), belgienii Adil El Arbi și Bilall Fallah, în prezent afiliați seriei Bad Boys, au fost anunțați ca regizori, până când ei au renunțat în favoarea unui proiect ulterior anulat (Batgirl) și au fost înlocuiți cu debutantul australiano-britanic Mark Molloy. Cu sprijinul puternicei companii Don Simpson/Jerry Bruckheimer Films și al distribuitorului global Netflix, filmul s-a realizat, în cele din urmă. Mai mult, pe 21 iunie 2024, Eddie Murphy și Jerry Bruckheimer au dezvăluit revistei „Variety” că dezvoltă deja al cincilea episod.

Faptul că Polițistul din Beverly Hills: Axel F este cel mai lung film din serie (are cu 13-15 minute mai mult decât primele trei episoade) nu e deloc întâmplător. Din păcate, cei trei scenariști creditați (Will Beall, Kevin Etten și Tom Gormican), care, puși la punct cu agenda politică zilelor noastre, au mizat mai mult pe diversitate, au și complicat inutil plotul cu un fir secundar care îi lasă rece pe fanii die-hard ai francizei. Ce așteaptă ei de la orice film al seriei? Urmăriri de mașini și schimburi de focuri spectaculoase (chiar dacă, la aceste capitole, villain-ii, altminteri fioroși în confruntările verbale, se dovedesc niște incompetenți care ar face bine să-și găsească o altă meserie până nu e prea târziu), imposturi și înțepături amuzante, combinate cu deducții și șmecherii uluitoare ale protagonistului (iar Murphy livrează mai mereu ceea ce promite), plus, evident, răsturnări de situație surprinzătoare (deși, sinceri să fim, acestea se cam văd venind de la o poștă).

Ce nu așteaptă fanii de la Polițistul din Beverly Hills? O melodramă de familie despre un tată care s-a înstrăinat de fiica sa și se străduiește s-o convingă că merită să-l reprimească în viața ei. Altfel spus, tratarea în registru comic (uneori nepotrivit cu omuciderile de pe ecran) a tropului „polițistul rebel” (the maverick cop), care a adus succesul seriei în anii ’80, este aici subminată de scenele cu detectivul Axel Foley și avocata Jane Saunders (descendenta și-a schimbat numele și și-a ales profesia astfel încât să-i facă în ciudă tatălui absent), scene oscilând între observații psihologice de duzină și momente lacrimogene în care inexpresiva Taylour Paige se vădește o alegere neinspirată.

Asta nu înseamnă că filmul regizat – fără strălucire, dar cu dexteritate – de Mark Molloy nu merită atenția spectatorilor, mai ales al celor care adoră franciza. Polițistul din Beverly Hills: Axel F se deschide cu o secvență ce trimite, în semn de omagiu, la debutul filmului lui Martin Brest, drumul cu mașina prin Detroit al lui Foley fiind acompaniat de același hit („The Heat Is On”, cântat de Glenn Frey pentru soundtrack-uldin 1984). Compozitorul scoțian Lorne Balfe a reinterpretat creativ tema muzicală, imediat recognoscibilă, a seriei.

În ce privește distribuția filmului, e și plăcut, și dureros, să-i redescoperi, după 30-37 de ani, pe actorii care-și reiau rolurile din celelalte episoade: Judge Reinhold (polițistul, devenit detectiv privat, William „Billy” Rosewood, prezent în toate filmele), John Ashton (John Taggart, partenerul lui Billy), Paul Reiser (Jeffrey Friedman, alt coleg și prieten, devenit superiorul lui Foley din Detroit) și Bronson Pinchot (exoticul Serge), aceștia cu apariții în trei din cele patru episoade de până acum. Nu în ultimul rând, noul film beneficiază de aportul a două staruri: Joseph Gordon-Levitt (detectivul Bobby Abbott, fostul iubit al lui Jane, cu care Axel este nevoit să colaboreze) și Kevin Bacon.

În concluzie, dacă vă plac Eddie Murphy și/sau seria Beverly Hills Cop, nu ocoliți Polițistul din Beverly Hills: Axel F. Dacă nu vă încântă nici actorul, nici franciza, mergeți la cinema – încă mai puteți găsi câteva titluri atractive în oferta estivală a sălilor noastre.