Printre invitații ediției a 29-a a Festivalului Filmului Francez de la București (20-30 martie 2025) s-a numărat cineasta de origine germană Mareike Engelhardt. Aceasta a făcut asistență de regie pentru cineaști precum Volker Schlöndorff sau Roman Polanski și și-a scris scenariul primului său lungmetraj (colaborator: Samuel Doux) după un curs la reputata școală de film franceză La Fémis.

Mareike Engelhardt și-a prezentat debutul, Rabia, și la București (unde a mărturisit că unul dintre bunicii săi, născut în România, a luptat în armata țării noastre pe Frontul de Răsărit al celui de al Doilea Război Mondial). Filmul a fost bine primit de publicul de la Cinema Elvire Popesco, fiind desemnat, pe baza voturilor spectatorilor, câștigător al competiției „Tinere talente – lungmetraj”.

Rabia abordează un subiect foarte delicat – tinerele femei care vin, din toată lumea (mai ales din Occident, în film), în Siria sau Irak, ca să devină mirese – și purtătoare de copii – pentru luptătorii „Statului Islamic”. Este, de fapt, o afacere foarte profitabilă pentru cei care o orchestrează, ca șefa casei „Madafa 66”, al cărei caz i-a inspirat pe realizatori (prin intermediul femeilor revenite din Siria). Conform unor date ale ONU înscrise pe ecran, peste 42.000 de persoane, originare din 110 țări, s-au alăturat „Statului Islamic” din 2013 încoace, unul dintre rezultatele acestui exod fiind nașterea a aproape 25.000 de copii.

Protagonista, Jessica (interpretată excelent de Megan Northam) este o infirmieră franceză care timp de trei ani a avut grijă de bătrâni neajutorați, astfel încât să-și poată întreține tatăl ce o ignoră (mama sa și-a abandonat familia când ea era mică). Însă cea care o convinge să plece în Siria este cea mai bună prietenă, Laïla (Natacha Krief), pentru care Jessica nutrește sentimente mai profunde, nemărturisite. Cele două tinere ajung astfel în casa condusă cu o mână de fier de „Madame” (impresionanta Lubna Azabal, pe care regizoarea a ales-o după ce a remarcat-o în Incendii, de Denis Villeneuve), unde viața li se va schimba iremediabil.

Rabia este un debut puternic, cu un ritm alert și multe scene intense, despre puterea perfidă a manipulării psihologice (care, recurgând la pretextul religiei, se hrănește din nevoia de sens specific umană) și, mai concret, despre „Jihadul la feminin”. Fascinantă este evoluția protagonistei sub influența carismaticei – și duplicitarei – antagoniste, întrebarea care îi captivează pe privitori fiind: va reuși oare Jessica, măcar în ceasul al doisprezecelea, să se salveze? Secvența finală, cu valențe simbolice, răspunde la întrebare, dar deschide și noi piste de reflecție.

Ultimii invitați ai Festivalului Filmului Francez de la București au fost actorii Clara-Maria Laredo și Marc’Antonu Mozziconacci (care a locuit șase ani la Cluj-Napoca, ca student al Universității de Medicină și Farmacie, și, ca atare, cunoaște bine limba română). Cei doi au discutat cu publicul despre filmul În obiectiv/À son image, adaptarea lui Thierry de Peretti după apreciatul roman cu același titlu, din 2018, al lui Jérôme Ferrari.

Cu un debut surprinzător, ce mi-a amintit de Hârtia va fi albastră (Radu Muntean, 2006), și capitole acoperind evenimente desfășurate între finele deceniului opt al secolului trecut și începutul noului mileniu, filmul lui Thierry de Peretti pune obiectivul pe Corsica, insula natală a cineastului, în „anii romantici” și „anii de plumb” ai Frontului Eliberării Naționale Corsicane (FLNC), folosindu-se de arcul narativ al Antoniei (Clara-Maria Laredo), o fotojurnalistă îndrăgostită de un activist etichetat drept terorist de către instituțiile statului francez.

Năzuința către eliberare a corsicanilor se suprapune peste dorința de emancipare a protagonistei, care nu mai vrea o existență cu centrul de greutate în exterior (de la familie, la partenerul ce revine periodic în închisoare). O evadare, în pofida noii împotriviri a părinților, o găsește pe frontul Războaielor Iugoslave – o lume care îi schimbă complet perspectiva. Un sprijin pentru eroină este și Simon (Marc’Antonu Mozziconacci), care-i acordă respectul pe care ceilalți bărbați din viața sa i-l refuzaseră până atunci.

La Cinema Elvire Popesco, cei doi invitați au oferit multe detalii interesante din culisele realizării filmului, în care au fost distribuiți în general actori neprofesioniști originari din Corsica. Pe debutanta Clara-Maria Laredo, regizorul a pus-o să învețe să fotografieze, umblând mereu cu un aparat la ea, iar interpreții principali au stat de vorbă cu militanți naționaliști, pentru a-și înțelege mai bine personajele (angajamentul acestora, a declarat cu convingere actrița, este unul „de suflet, al unui popor colonizat față de colonizatorii săi”). Printre altele, Marc’Antonu Mozziconacci a explicat cum funcționează un casting „sălbatic” (sauvage): oricine poate trimite câte un video, dar, pentru a ajunge pe ecran, trebuie să trebuie să treacă de trierea inițială și de mai multe probe de interpretare (opt, la acest film).

În obiectiv, stimulanta frescă dramatică – cu accente nostalgice – a lui Thierry de Peretti, va intra în curând și în cinematografele românești, distribuit de Independența Film.