A început noua ediţie a festivalului Les Films de Cannes à Bucarest, care îi adună pe cei mai pasionaţi cinefili bucureşteni în cele trei săli care vor proiecta, până pe 2 octombrie, filme premiate la festivalurile de cinema cele mai importante, Cannes şi Veneţia.

Deşi cunoşteam dinainte titlurile lungmetrajelor selectate, deşi pe unele le şi cunoşteam, seara deschiderii a fost o surpriză plăcută, și pentru că l-am văzut pe iniţiatorul programului, Cristian Mungiu, la treabă, distribuind pliante şi verificând afişele, şi pentru că filmul ales pentru deschiderea oficială, de la sala „Elvire Popesco”, Valoare sentimentală, de Joachim Trier (premiat la Cannes cu Grand Prix), a răscolit pasiunea mea/noastră pentru operele autoreflexive care investighează cu fineţe teme precum relaţia artistului cu realitatea, familia, religia și puterea artei de a vindeca sau agrava traumele noastre cele mai inexplicabile. Şi, desigur, am înţeles îndată sensul alegerii lui Mungiu, care are o relaţie privilegiată cu festivalul de pe Croazetă, fiind primul câştigător român de Palme d’Or pentru lungmetraj, dar şi opţiunea sa pentru premiatul norvegiano-franco-danezo-german, unde joacă actriţa viitorului titlu din filmografia lui Cristi, Renate Reinsve. Aşa cum îi spuneam şi lui, eu cred că ea este, la ora aceasta, cea mai bună actriţă europeană, şi nu afirmam asta ca să-i fac plăcere.

Renate Reinsve joacă o actriţă de teatru foarte talentată, dar şi foarte marcată de dramele din copilărie, mai ales de plecarea bruscă a tatălui, regizorul de film cu o carieră internaţională (jucat de Stellan Skarsgård) care revine în Norvegia special pentru a-i propune un rol în viitorul său film, scris anume pentru ea, combinând date din biografia ei cu unele din biografia bunicii, cândva arestată pentru „propagandă antifascistă”. Neliniştea, tracul şi resentimentele eroinei sunt comunicate frapant de actriţa care, vorba lui Mungiu, ar merita un Oscar pentru acest rol, dar şi Skarsgård ne dă fiori când îşi recunoaşte vina de a-i fi sacrificat mereu pe cei din jur de dragul cinemaului şi când rostește unele adevăruri bazate pe excepţionala lui cunoaştere a mediului, de genul „nu e uşor să-i iubeşti pe furioşi, toată lumea îi evită”. Regăsim între replicile lui unele foarte sarcastice despre relaţiile din cinema, dar şi despre puterile impresionante ale platformei Netflix, care poate propulsa ori îngropa cariera unui cineast. Probabil că e cel mai bun rol al actorului de după lungmetrajul celuilalt Trier, Lars, Spărgând valurile (1996), începutul afirmării sale internaţionale. Iar filmul este interesant pentru că pare şi un autoportret al regizorului Joachim Trier, care s-a impus cu trilogia Oslo, din care face parte şi mult premiatul Cea mai rea fată din lume (2021), unde străluceşte aceeaşi Renate Reinsve.

Valoare sentimentală este un titlu de film de trecut în categoria „de văzut neapărat” a oricărui cinefil. El va fi probabil distribuit ulterior şi ocaziile nu vor lipsi. Nu mai oferim prea multe detalii despre el, pentru a evita spoiler-ul, dar credem că am enumerat destule motive pentru a fi văzut de cât mai mulţi. Şi să punctăm încă o dată că urmează un regal cinefil care va ţine aproximativ zece zile, din care nu vor lipsi câștigătoarele marilor premii de la Cannes (It Was Just an Accident, de Jafar Panahi) şi Veneţia (Father Mother Sister Brother, de Jim Jarmusch), precum şi „noul Lanthimos” – Bugonia, „noul Bi Gan” – Resurrection ori „noul Kleber Mendonça Filho – Agentul secret, premiat la Cannes pentru regie și interpretare, precum şi distins cu Premiul FIPRESCI pentru Competiție. Multe sunt atracțiile programului, printre care profilul actriţei franceze Emmanuelle Béart sau ciclul „Avanpremierele toamnei”, cuprinzând doar titluri româneşti.

În seara galei de deschidere s-a prezentat, la Cinema Muzeul Ţăranului, Dracula, de Radu Jude, care a avut premiera mondială la Locarno. Felul cum demolează Radu Jude mitul Dracula, care ne etichetează de obicei în faţa celor din Vest, e un recital de aluzii cinefile bine țintite, o construcţie foarte subtilă, deşi precipitată, bazată pe o demonstraţie autoreflexivă foarte atractivă pentru cunoscători, oferindu-i ocazia unui nou rol memorabil actorului-fetiş al cineastului, Gabriel Spahiu. Ne oprim deocamdată aici, mai ales că filmul intră în distribuţia obişnuită din întreaga ţară foarte curând, de Halloween.
Cu siguranţă, vom reveni. Şi la festival, şi la peliculele româneşti incluse în program.