Unul dintre invitații speciali ai celui de-al 24-lea TIFF este John Sweeney, prestigios pianist și improvizator. Muzicianul, născut în Noua Zeelandă și stabilit la Londra, a început să acompanieze live proiecții ale unor filme presonore în 1990, debutând – cum a declarat el la Cluj – cu Aurora, capodopera din 1927 a lui Friedrich Wilhelm Murnau (și, totodată, prima producție realizată de marele cineast german în SUA, sub contract cu studioul Fox). Apreciat deopotrivă pentru modul în care însoțește muzical spectacole coregrafice, John Sweeney participă frecvent la evenimente dedicate istoriei cinematografului și filmelor de arhivă, în festivaluri precum „Le Giornate del Cinema Muto” (Pordenone) și „Il Cinema Ritrovato” (Bologna) sau la instituții precum British Film Institute, National Film Theatre și Barbican Cinema. La TIFF, el a susținut și un masterclass, găzduit de Centrul Cultural German, în care a vorbit despre tehnica și arta acompaniamentului muzical pentru filme presonore, pe care el le cercetează ca un veritabil arhivist.

Luni, 16 iunie, la Cinema Dacia Mănăștur, John Sweeney a revenit, pentru publicul Festivalului, la Aurora (Sunrise: A Song of Two Humans), prezentat în reclama evenimentului drept „cel mai important film mut al tuturor timpurilor” (și sunt convins că nu puțini istorici ai cinematografului ar fi de acord cu această etichetare). Despre filmul lui F.W. Murnau, Tudor Caranfil scria că, deși „serveşte teza oraşului care poluează satul” (aici, prin personajul Femeii puse pe căpătuială, care e cât pe ce să-l supună, cu vraja sa, pe Bărbatul familist, convingându-l să își elimine din ecuație Soția), este „departe de a fi moralizator”, constituind de fapt „o îmbinare complexă de motive diferite: identificarea cu natura, proprie filmului suedez, accentuarea erotismului tipică expresionismului german, folosirea simbolurilor proprie cinemaului rus şi tandreţea comediei americane”. Toate aceste influențe sunt integrate organic în stilistica peliculei care, așa cum a reamintit John Sweeney (prezentat la Cinema Dacia de către criticul și universitarul clujean Lucian Țion), a fost remarcată și la prima ediție a Premiilor Oscar, din 1929 (acoperind producții lansate în 1927 și 1928), unde a obținut trei trofee – pentru „Best Unique and Artistic Picture”, Cea mai bună actriță (Janet Gaynor, foarte expresiva interpretă a Soției) şi Cea mai bună imagine (Charles Rosher şi Karl Struss).

Muzica live are o contribuție esențială la experiența vizionării unei creații cinematografice presonore, care, după cum observa pianistul în interviul acordat lui David Seko pentru ziarul „AperiTIFF”, este proteică și ilimitată: „Am auzit multe versiuni muzicale diferite ale aceluiași film și fiecare îți oferă o nouă perspectivă. În timp ce filmul sonor iese cu mult mai greu din granițele care i-au fost trasate”. La Cinema Dacia, John Sweeney (beneficiind de faptul că a studiat aprofundat și acompaniat adeseori Aurora) le-a oferit spectatorilor ce au umplut sala (altminteri periferică) 90 de minute de neuitat, facilitându-le imersiunea în universul de pe ecran prin schimbări precis calculate/calibrate de ritm și tonalitate, excelent adaptate unui film ce trece dintr-un registru într-altul cu o încântătoare nonșalanță.

În ziua următoare (marți, 17 iunie), dar la Cinema Florin Piersic (sală emblematică pentru TIFF, încă de când, la primele ediții, purta numele „Republica”), John Sweeney a propus publicului, din nou foarte numeros (și, de data asta, cu un procent semnificativ de copii), o experiență deosebită, însoțind comedia slapstick Steamboat Bill, Jr. (1928), datorată lui Charles Reisner și Buster Keaton (necreditat însă ca realizator, aici la ultima sa producție presonoră independentă). Cineastul italian Mario Soldati spunea – pe bună dreptate – despre acest film că „aparține cu desăvârșire marii serii de capodopere a lui Keaton, fără a-i fi inferioară niciuneia dintre celelalte; de fapt, este una dintre cele mai bune”.

Genialul artist comic interpretează un june sfrijit și stângaci, care revine după mulți ani în orășelul natal, unde tatăl său se străduiește să-și mențină pe linia de plutire businessul bazat pe un vapor cu aburi învechit ca și proprietarul. Juniorul este înamorat de fiica rivalului care, cu nava sa luxoasă, și-a propus să-l scoată din afaceri pe tatăl protagonistului. Fata nu rămâne indiferentă la atuurile eroului (pe care doar ea le sesizează), dar, evident, ambii părinți se împotrivesc hotărât unei asemenea (mez)alianțe. Cum o comedie avea nevoie de un happy-end, iubirea autentică dintre tineri este salvată – ca și la Murnau – de o calamitate naturală, care devastează urbea, prilej pentru Bill Jr. de a-și dovedi abilitățile până atunci ascunse (și pentru interpret de a etala câteva din cascadoriile ce aveau să-l facă faimos, executate în riscante condiții artizanale). Ironic, Keaton s-a născut într-un orășel din Kansas numit Pickway (sau Piqua), care, după plecarea familiei sale, a fost măturat de un ciclon și șters de pe hartă (nu greșiți, cred, să vă gândiți și la Dorothy, cu tornada ei, ce-o poartă în Oz). Din nou senzațional, John Sweeney a fost aplaudat îndelung în picioare (ca și în ziua precedentă) de spectatorii care s-au putut simți, timp de câteva ore, într-un paradis al cinefililor asemenea celor de la Bologna și Pordenone. Sper că excepționalul muzician va reveni și la alte ediții ale TIFF-ului clujean.