Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary (KVIFF) include o secțiune semnificativă consacrată industriei cinematografice. La „Zilele Industriei” de la a 60-a ediție a Festivalului, au fost prezentate, sub brandul „KVIFF Promises”, și trei noi proiecte românești.

În dimineața de luni, 6 iulie a.c., scena principală din superba clădire a fostelor „Băi imperiale” (Kaiserbad) a găzduit pitch-urile proiectelor de lungmetraj (prim sau secund pentru regizor) aflate în etapa de dezvoltare (programul MIDPOINT Feature Launch 2026). Din juriul care a decis anul acesta câștigătorul Premiului pentru dezvoltare MDPOINT & KVIFF (în cazul de față, proiectul nord-macedonean They Bloom at Dawn, de Angela Dimeska) a făcut parte și apreciata producătoare română Anamaria Antoci (Tangaj Production).

Unul din cele nouă proiecte selectate în acest program – și prezentate la Kaiserbad – a fost Chemarea (The Embrace), cu care va debuta în lungmetrajul de ficțiune regizoarea-scenaristă Andra Hera; aceasta a mai realizat scurtmetraje live-action (Reflex – 2012; Granițe – 2017; Fructe – în postproducție) și lungmetrajul documentar În mijlocul meu, vocea (2021). La Karlovy Vary, pitch-ul a fost susținut de Andra Hera și producătoarea Ana Corbu (Redwood Productions).

Protagonista din Chemarea este profesoara Sorana (47 de ani), care, în noaptea de Anul Nou (petrecută, alături de rude și prieteni din clasa de mijloc, în vila izolată a socrilor săi), trece printr-o criză morală profundă. Chemarea este o dramă despre o femeie care își regăsește vocea și se împotrivește propriei familii pentru a-și salva umanitatea, reușind pe parcurs să câștige și respectul fiicei sale, rebela Miruna (23 de ani). După cum a afirmat Andra Hera, scenariul își are originea într-o întrebare importantă: „Când ne confruntăm cu o situație care ne cere să fim prezenți uman, ce ne face să eșuăm?”.

Proiectul, cu un buget estimat la un milion de euro, a obținut finanțare la secțiunea de dezvoltare a concursului CNC-ului din România. Producătorii caută parteneri în Franța (de unde Andra Hera a mai obținut sprijin pentru filmele sale anterioare – de pildă, de la Arte și Canal+) și alte țări europene, pentru ca acest lungmetraj de debut să poată fi lansat în 2028.

Tot pe 6 iulie, după prânz, a urmat „KVIFF Central Stage”, un showcase curatoriat cu proiecte de lungmetraj de ficțiune ale unor cineaști din Europa Centrală consacrați (având cel puțin două lungmetraje anterioare). Printre cele 11 proiecte prezentate s-a numărat Lesdenzero, o viitoare coproducție Cehia-Elveția-Ungaria-România. Pitch-ul, atractiv și amuzant (în pofida subiectului delicat), a fost susținut de Cristina Groșan, regizoare și coscenaristă (alături de Ame Kohlweyer), și Marek Novák, producător.

Anul trecut, cineasta româno-maghiară Cristina Groșan (Lucruri pentru care merită să plângi, Ordinary Failures, Fiica națiunii – miniserie în coregie cu Matěj Chlupáček) și producătoarea Anda Ionescu (Tangaj Production) au prezentat, în același loc, Angelmaker, o miniserie încă în preproducție. La KVIFF 2026, Anamaria Antoci și Anda Ionescu au participat și în calitate de coproducătoare ale unui film intrat în competiția „Proxima” (A Whole Person Almost, lungmetraj de debut pentru regizorul grec Efthimis Kosemund-Sanidis). Iar Cristina Groșan a revenit la „Industry Days” cu un alt proiect cu mare potențial, de data asta de lungmetraj.

Între dramedie de maturizare, fabulă cu note de critică socială și road movie (între Cehia și Elveția) cu elemente de thriller despre interlopi, Lesdenzero are drept protagoniști doi tineri care trăiesc în medii complet diferite și care, în circumstanțe normale, nu s-ar întâlni niciodată. La 21 de ani, Tonda trăiește din livratul de mâncare și visează să nu sfârșească la fel ca părinții săi. În schimb, Anička este o adolescentă imprevizibilă, care a crescut în puf și crede că totul i se cuvine. Oare între două persoane atât de deosebite se poate naște o dragoste adevărată? Lesdenzero, un viitor film despre inechități moștenite și transgresarea limitelor prin iubire ingenuă, merită să fie așteptat pe marile ecrane.

În dimineața de marți, 7 iulie a.c., la Kaiserbad a debutat – cu dreptul – programul „Book-to-Screen”, propunând o serie de cărți, semnate de autori din Europa Centrală și Răsăriteană, potrivite pentru a fi adaptate cinematografic. La KVIFF, „Book-to-Screen” își propune să creeze o piață pentru drepturile de ecranizare a unor opere literare de succes din regiune, întărind colaborarea dintre industria filmului și cea editorială.

Una dintre cele opt cărți selectate pentru cea dintâi ediție a programului a fost „Dama de cupă”, roman al prozatorului Iulian Ciocan (născut la Chișinău), publicat de Editura Polirom în 2018. Nu am citit încă această carte, dar cunosc un roman mai vechi al scriitorului, „Iar dimineaţa vor veni ruşii” (ediţia I, tot la Polirom, în 2015), pe care regizorul Serge Zănoagă și coscenaristul său, Mihai Avram, l-au adaptat în 2024, câștigând premiul I la cea dintâi ediție a laboratorului de dramaturgie cinematografică LitFilm (Chișinău). Încă un proiect de film ce merită sprijinit.
Despre romanul „Dama de cupă” (din ce am aflat, o altă satiră politică în care umorul negru se împletește cu fantasticul), precum și despre potențialul său de ecranizare a vorbit, la KVIFF 2026, Livia Stoia, reputat agent literar, care deține drepturile pentru operă (tradusă și publicată deja în America de Nord, Cehia, Franța, Germania sau Spania). Aici, protagonist este funcționarul corupt Nistor Polobok, care, în capitala Moldovei post-sovietice, descoperă o crăpătură în asfaltul de lângă impunătoarea sa vilă. De la o zi la alta, crăpătura se tot lărgește, amenințând să înghită tot, așa că Polobok caută cu disperare o soluție. O ghicitoare îl avertizează că doar cerându-i iertare „Damei de cupă” mai poate evita dezastrul. Dar cine este misterioasa „Damă de cupă”? Și există oare, pe malurile Prutului, cineaști dornici să transpună pe marele ecran provocatorul roman al lui Iulian Ciocan?