Intens mediatizat în toamna anului 2021, incidentul petrecut într-o pădure din județul Suceava, unde au fost bătuți bestial documentariștii Mihai Dragolea și Radu Constantin Mocanu, precum și Tiberiu Boșutar, „activist de mediu” (denumire convențională pentru un demascator pe cont propriu – inclusiv cel de Facebook – al tăierilor suspecte de arbori), a avut drept urmare un film, dar și un mandat de deputat. După cioate a fost prezentat în premieră absolută joi, 10 aprilie 2025, la One World Romania, proiecție la care, alături de realizatori, a participat și noul parlamentar, în continuare pasionat de live-uri realizate cu telefonul mobil.

Tandemul regizoral Dragolea-Mocanu a debutat în anul 2015 cu Roboțelul de aur, film dedicat unei alte personalități combative, Steluța Luca, importantă campioană a boxului feminin românesc. Ulterior, Mihai Dragolea a făcut o frumoasă carieră pe cont propriu, având ca puncte principale de reper PhoeniXXX (2017, nominalizat la Premiul Gopo) și Aurică, viață de câine (2022); de amintit este și Ne-am ridicat, recenzat în numărul 1/2020 al revistei „Film”, cronica (pag. 59) având un titlu care azi ar părea îndrăzneț, în lumina lecției de „Fascism vintage” predată – într-o manieră echilibrată – de către istoricii Florian Müller și Adrian Cioflâncă, pe aceeași scenă a Muzeului Țăranului Român, cu o seară înainte. În schimb, Radu Constantin Mocanu revine abia acum ca regizor pe un generic de film documentar, din nou împreună cu Mihai Dragolea.

După cioate nu vizează o sinteză asupra defrișărilor ilegale, așa cum o făcea excelentul Lemn (Monica Lăzurean-Gorgan, Michaela Kirst și Ebba Sinzinger, 2020), ci urmărește o țintă punctuală: climatul violent care este întreținut în jurul acestei probleme majore pentru ecosistem. Uzând de înregistrările apelurilor pe care le-au făcut la 112, realizatorii ne conectează de la început la tensiunea unei confruntări pe viață și pe moarte între cei care, oarecum clandestin, veniseră să cerceteze urmele unor acțiuni de tăiere asupra cărora aveau certitudinea ilegalității și o ceată reprezentând grupul de interese al proprietarilor-defrișatori, decisă să-i elimine de pe teren pe intruși. Imaginile dure joacă în favoarea victimelor, serios marcate fizic și cu aparatura de filmare distrusă ori furată.

Printr-un echivoc bine găsit artistic, protagonistul Tiberiu Boșutar este înfățișat ca un tip ușor narcisist, preocupat de propria imagine (dar cum altcumva ar putea face transmisiile sale?), cu un limbaj agresiv și necenzurat. Să fi fost acest portret cezaric în intenția inițială a lui Dragolea & Mocanu sau el reprezintă o subtilă distanțare a lor de aventura politică a bistrițeanului, care s-a soldat la sfârșitul iernii trecute cu punerea lui sub control judiciar timp de 30 zile, după o afirmație exaltată făcută într-un live (fiind percepută ad litteram, a dus și la o percheziție domiciliară)? Sau, viceversa, tocmai acest verbiaj exploziv l-a îndreptat spre alegerile parlamentare din 2024, deși se declara (și o face în continuare) un adversar al politicii? Oricum, cu un an în urmă, nu urcase în „Trenul Unirii”, acțiune pe care actualul său partid a organizat-o la 1 Decembrie 2023 și care a fost rezumată în scurtmetrajul omonim realizat de Ștefan Marcu, parte din programul „Emerging Voices”, prezentat marți, 8 aprilie 2025, în cadrul festivalului.

Dacă Radu Constantin Mocanu este, în După cioate, îndeosebi omul care și-a pierdut temporar memoria în urma loviturilor primite (fapt pentru care mărturiile sale au fost excluse din instrumentarea procesului, probabil în mod abuziv), însă pe scenă devine briant, Mihai Dragolea reprezintă conștiința lucidă, care pune în film propria apropiere față de natură, dusă până la a planta puieți pe marginea unui teren arabil, unde șansa de a supraviețui lucrărilor agrare este redusă. Exemplară este cooperarea lor cu ziaristul Alex Nedea, de la „Recorder”: odată cu intrarea acestuia în story, filmul trece de la stadiul de anchetă a unui incident violent la cel de investigație atât în hățișul vegetal, acum rărit prin tăierile arborilor „afectați accidental”, cât și în cel prea des al actelor care, în bună parte, îi fac scăpați pe cei ce tratează fără scrupule mediul.

Prin magnetismul pe care-l degajă, Tiberiu Boșutar este cel care monopolizează atenția da capo al fine, iar evoluția sa ar merita urmărită pe viitor, poate tot sub semnul filmului documentar. De la proprietarul unei instalații de reciclare a resturilor de cherestea la militantul împotriva tăierilor și de la rebelul cu tendințe anarhice la disciplinatul membru de partid, este un traseu care fie va reedita istoria fictivă a lui Coriolan Drăgănescu, fie va consfinți legi mai drepte pentru ceea ce nu mai putem numi „aurul verde” fără a da naștere la interpretări, ci, mai simplu, pădurile României.