Iată-ne din nou la Budapest Classics Film Maraton, cu ocazia celei de-a 26-a reuniuni anuale a FIPRESCI, Federaţia Internaţională a Criticilor de film, cea care oferă, în cadrul multor festivaluri importante, un premiu prestigios. Şi anul trecut, festivalul maghiar a oferit cu generozitate spaţiu şi personal calificat pentru a ne sprijini în desfășurarea alegerilor programate atunci. Boardul ales atunci, format din Ahmed Shawky (Egipt) – preşedinte, Paola Casella (Italia), Elena Rubashevska (Ucraina) şi Marina Kostova (Macedonia de Nord) – vicepreședinți, și-a prezentat raportul anual şi s-a aflat în centrul discuțiilor despre problemele recente ale profesiei, afectată şi ea de cele două războaie care par să nu se mai termine.

La această a treia ediţie a Budapest Classics Film Maraton care ne găzduieşte (din cele nouă de până acum ale festivalului), am putut urmări, fie și parţial, interesantul program dedicat aniversării celor 125 de ani de existenţă a cinemaului maghiar. Şi de această dată, proiecțiile au fost programate în principal în elegantul cinema budapestan Urania, dar şi în alte trei săli, printre care cea a Institutului Francez, unde s-au desfăşurat cam toate evenimentele FIPRESCI. A fost, desigur, o interferență fericită cu programul festivalului, despre ale cărui priorităţi ne-a vorbit pasionat domnul György Ráduly, director al Institutului Naţional de Film – Divizia Prezervării şi Tehnologiei Filmului, principalul scop fiind dezvoltarea culturii cinematografice a pasionaților de film. Acum, când cinemaul va sărbători în curând 131 de ani de viaţă, tehnologia poate contribui la salvarea şi reevaluarea operelor sale marcante. Filmele restaurate au fost prezentate, de cele mai multe ori, în copii 4K.

Tocmai de aceea, programul a inclus 100 de titluri reprezentative atât pentru momentele de vârf ale noii arte, cât şi pentru cei peste 100 de ani de cinematografie maghiară, în principal opere restaurate. Nu în ultimul rând, printre cele 100 de titluri s-au numărat și unele care marcau date importante din istoria cinematografului, precum filmul-concert dedicat trupei britanice Queen, care a deschis festivalul, dar şi pelicule având-o în centru pe Marilyn Monroe, al cărei centenar este aniversat în acest an. Ea a fost evocată la unele dintre cele mai cunoscute festivaluri internaţionale, printre care Cannes, Locarno şi TIFF Cluj-Napoca. Au putut fi revăzute şi opere importante semnate de Ridley Scott (Thelma şi Louise), Costa-Gavras (Amen), Howard Hawks (Domnii preferă blondele), Marcel Carné (Porţile nopţii), Roman Polanski (Pianistul), Miguel Littín (Şacalul din Nahueltoro), Andrzej Wajda (Cenuşă şi diamant), F.W. Murnau (Aurora) şi alţii. Arhiva Națională de Filme din România a prezentat Angela merge mai departe, în regia lui Lucian Bratu. Acestora li s-au adăugat câteva programe de animaţie, destinate în principal copiilor.

Desigur, am putut descoperi noi valori în filme pe care le cunoşteam deja, ca, de pildă, relevanţa dialogului semnat de poetul Jacques Prévert în Porţile nopţii, de Marcel Carné, unul dintre principalii precursori ai filmului noir, numit de Orson Welles „cel mai mare cineast care a existat vreodată”.

Dacă anul trecut am fost impresionaţi de documentarul Lumière. Aventura continuă, realizat şi prezentat de Thierry Frémaux, directorul artistic al Festivalului de la Cannes, variatul program de anul acesta a impresionat şi prin includerea unor masterclassuri cu invitaţi extrem de distinşi : regizorul iranian Mohsen Makhmalbaf (autorul filmului de referinţă Salaam Cinema), regizorul francez Mathieu Kassovitz (autorul faimosului Ura, care a descoperit că are un bunic ungur, celebru pentru filmele animate semnate în perioada interbelică) şi directorul de imagine polonez Paweł Edelman.
După ce în 2025 ne-am amintit emoţionaţi de fraţii Lumière, anul acesta directorul György Ráduly ne-a propus să rămânem cu o concluzie mai realistă, afirmând: „Cinematograful ne arată lumea aşa cum e”. O bună temă de reflecţie pentru cinefili.