Cronica filmului

„Agentul secret”

O producție complexă despre destin și dictatură

de Dana Duma

06 martie 2026

Cu puţine zile înainte de Gala Premiilor Academiei Americane de Film (Oscaruri), a sosit pe ecranele noastre Agentul secret, de Kleber Mendonça Filho, nominalizat mai ales la categoria Cel mai bun film străin. Cum apreciem acest lungmetraj al regizorului brazilian, film care a făcut să curgă multă cerneală după prezentarea sa la Festivalul de la Cannes?

Fără doar şi poate, Agentul secret/O Agente Secreto a fost preferatul criticilor dintre producţiile anului trecut. O atestă Premiul FIPRESCI obţinut la Cannes, premiile şi pentru regie și interpretare câștigate tot acolo de Kleber Mendonça Filho și, respectiv, Wagner Moura, dar şi nominalizarea sa printre cele mai valoroase candidate la premiile pentru cele mai bune lungmetraje ale unor cinematografii naţionale, de la Oscarul american la BAFTA (Marea Britanie) sau César (Franța).

Probabil că admiratorii principali au apreciat caracterul autoreflexiv al lungmetrajului: sunt citate mai multe filme ale anilor ’70-’80 (vezi Jaws, de Steven Spielberg, şi The Shining, de Stanley Kubrick). Ca să nu mai vorbim că o bună parte a acțiunii are loc într-un cinema, unde socrul eroului este proiecționist. Cel mai potrivit cuvânt pentru a caracteriza această producţie este, probabil, „complexă”. Autorul mixează cu abilitate elemente de thriller, horror și dramă de familie într-o naraţiune care evocă instabilitatea politică şi excesele dictaturii din anii ’70. Protagonistul este un profesor universitar care are curajul de a demasca corupţia unui om de afaceri trimis – prin nu se ştie ce intervenții – să conducă şi să distrugă departamentul cu bune rezultate al eroului. Îl urmărim pe acesta sosit la Recife, unde încearcă, sub un alt nume, să-şi ia băiatul din casa bunicilor şi să fugă cu el, ştiind că e urmărit de ucigaşi plătiţi. Identitatea bărbatului interpretat (şi premiat deja la Cannes sau la Globurile de Aur şi candidat la Oscar) de Wagner Moura se autodefinește prin interacţiunea cu personajele găzduite de proprietara lui, Dona Sebastiana, de asemenea în dezacord cu regimul şi conştientă că se află în stare de libertate provizorie.

Foarte interesante sunt şi zigzagurile temporale, pentru că vedem şi evenimente definitorii din copilăria eroului, acţiuni prezente, dar şi evaluarea întregului caz după mulţi ani, realizată de două studente care ascultă înregistrări cu el din trecut.

Iar incursiunile în prezent, în care una dintre studente vrea neapărat să-l cunoască pe fiul eroului, devenit medic (jucat de acelaşi Wagner Moura), nu fac decât să ofere naraţiunii o dimensiune în plus, conturând şi mai bine epoca trăită de ţara confruntată cu dictatura, cu cetăţeni care nu-şi cunosc prea bine originile, pentru că li s-a ascuns ceea ce părea „periculos”.
Agentul secret este un film care merită văzut de mai multe ori, pentru a înţelege mai bine raportul dintre destinul individual şi cel al unei naţiuni în momente de criză şi raportul dintre identitate şi memorie.