Moromeții 3, filmul cu care regizorul-scenarist Stere Gulea își închide trilogia Moromeților (deschisă în 1987 și continuată peste mai bine de trei decenii, în 2018), are premiera oficială în cinematografe pe 22 noiembrie 2024. Și este un film care merită văzut pe ecran mare, în cele mai bune condiții posibile.

Dacă, în episodul median al trilogiei sale, Stere Gulea se abătea de la volumul secund din „Moromeții” lui Marin Preda pentru a pătrunde în alte scrieri prediene (romanul autobiografic „Viața ca o pradă” și chiar prozele din volumul de debut, „Întâlnirea din Pământuri”), aici cineastul evadează și mai mult din universul moromețian, printr-un scenariu original (elaborat pe baza unei laborioase documentări asupra epocii și a biografiei scriitorului abordat), pentru a ne oferi probabil cel mai personal film al său.

De data asta, autorul poate fi identificat atât în Ilie Moromete (mai puțin prezent aici, interpretat – din nou, excelent – de Horațiu Mălăele), „cel din urmă țăran” (după cum l-a numit pe personajul literar criticul Nicolae Manolescu), care asistă neputincios și resemnat la moartea „lumii vechi”, cât și în Niculae Moromete (adevăratul protagonist al filmului, de fapt tânărul Marin Preda, un rol preluat de Alex Călin de la Iosif Paștina), intelectualul care se străduiește să supraviețuiască în „noua lume” făcând cât mai puține concesii, dar care ajunge să își piardă și cele din urmă iluzii.

Ne aflăm în 1954, cu un an înainte ca scriitorul Niculae Moromete/Marin Preda să publice primul volum din romanul care avea să-l consacre drept unul dintre cei mai importanți prozatori ai literaturii române. Deocamdată, el a primit un premiu de stat, din mâinile lui Petru Groza, pentru nuvela „Desfășurarea”, care fusese deja ecranizată de regizorul Paul Călinescu (filmul cu pricina este proiectat, cu ocazia vizitei „tovarășilor scriitori”, în casa de cultură din Siliștea Gumești, satul natal al protagonistului). Însă Niculae nu mai e satisfăcut de realismul socialist pe care-l îmbrățișase în „Desfășurarea” și încearcă să revină la stilul frust, influențat de comportamentismul nord-american, al volumului „Întâlnirea din Pământuri”, printr-o proză scurtă, „Cămașa de înmormântare”, pe care nu reușește să o publice în presa culturală, gestul său de frondă nefiind privit cu ochi buni nici de confrați, nici de forurile diriguitoare.

Conflictul provocat de ingerința politicului în artă este dublat de un conflict erotic. Niculae are o relație cu Vera Solomon (Olimpia Melinte interpretează un personaj inspirat de Nina Cassian), poetă înregimentată în partid și căsătorită cu „tovarășul scriitor șef” Sergiu (Iulian Postelnicu), de care nu este capabilă să se despartă. Protagonistul cunoaște o tânără cu ambiții literare, Aurora (Mara Bugarin joacă un personaj construit după datele Aurorei Cornu), și este atras iremediabil de ea.

Evenimentele, în care intervin mult mai multe personaje (inclusiv unele reluate din filmul anterior), se înșiră firesc, fără timpi morți, iar muzica datorată lui Cristian Lolea, când epică punctată de note tensionate, când lirică amplificată de accente nostalgice, conferă o binevenită energie suplimentară narațiunii. Imaginea lui Vivi Drăgan Vasile (de menționat că, la fel ca episoadele anterioare ale trilogiei, Moromeții 3 este un film alb-negru) este, ca întotdeauna, impecabilă, cum este și designul de sunet conceput de Ioan Filip și Dan-Ștefan Rucăreanu, iar montajul Alexandrei Gulea găsește mereu ritmul potrivit. Meritele pentru reconstituirea exemplară a acelei lumi pe care n-ar trebui să o uităm le revin, în primul rând, decoratorului șef Cristian Niculescu și creatoarei de costume Diana Păpăruz.

Alex Călin impresionează în rolul principal, trecând eficient de la interpretarea reținută la expresivitatea controlată, de la afecțiune la distanțare, de la ironie la îngrijorare. Memorabilă este, de pildă, intensa scenă a despărțirii lui Niculae de Vera. După apariții în cele două episoade ale seriei #Selfie, de Cristina Jacob, și un prim rol principal convingător în meteoricul Cap și pajură, de Nicolae Constantin Tănase, Alex Călin a profitat de șansa primită de a-și dovedi plenar înzestrarea.

Sprijinit de doi producători care au crezut cu tărie în proiect și au făcut tot ce puteau pentru a-l transforma în realitate (Oana Bujgoi Giurgiu și Tudor Giurgiu), regizorul-scenarist Stere Gulea a izbutit să finalizeze o trilogie unică în cinematografia românească, evoluând de la o adaptare fidelă spiritului (capod)operei literare la o tentativă îndreptățită de a desluși destinul autorului ei.

La sfârșitul primului episod al Moromeților, Ilie Moromete (Victor Rebengiuc) i se adresa nedumerit fiului său mezin (Marius Badea): „Niculae! Unde mergem noi, domnule?”. La finalul ultimului episod (dedicat memoriei marii actrițe Luminița Gheorghiu, interpreta Catrinei în filmul din 1987), bătrânul țăran se mulțumește doar să-l strige pe Niculae, fără a-l mai chestiona. Căci vremea întrebărilor și a îndoielilor a trecut, fiind înlocuită de era certitudinilor. Sau, cum avea s-o numească un alt personaj predian memorabil, era ticăloșilor.