Festivalul Internațional de Film Transilvania – TIFF.23

„Du-mă, fericire, în sus…”. Prima zi de TIFF 2024

de Dinu-Ioan Nicula

După ce Sfântul Ilie a anticipat cu aplauzele sale torențiale apropiata venire în Cluj a păcătosului său tiz poreclit Nasty, cea de a 23-a ediție a TIFF-ului s-a deschis în Piața Unirii sub cerul înstelat, pe care a putut fi admirată evoluția acrobaților de „aerial show” de la Theater Tol din Antwerpen, încununați cu un foc bengal. A fost un moment care a înălțat privirea spectatorilor – metaforă a însuși cinematografului – care au urmărit cu plăcere prima seară a festivalului, al cărei amfitrion a fost președintele său, regizorul Tudor Giurgiu.

Oficialitățile și-au avut locul lor cuvenit în această ceremonie. Primarul Clujului, Emil Boc – constant susținător al manifestării –, a continuat logica electorală care, pe 9 iunie, i-a adus realegerea, arătând că TIFF împlinește vârsta la care „poate candida la Camera Deputaților”. Neîndoielnic, festivalul are un cuvânt major de spus în sfera internațională a acestor evenimente, inclusiv prin focusul asupra unor cinematografii de valoare esențială. Anul acesta este rândul Japoniei, al cărei ambasador, Takashi Katae, a avut un speech mult gustat de public.

Multe sunt atracțiile ediției 2024 – al cărei clip e bazat pe calamburul „in a reelationship”, joc de cuvinte prins în dialogul dintre Pavel Bartoș și Smiley –, o parte dintre ele fiind trecute în revistă într-un sampling anunțat de Tudor Giurgiu. Este firesc ca de maxim interes să fie preferințele directorului artistic al festivalului, Mihai Chirilov, care a recomandat un triptic – The Writer (Romas Zabarauskas), My Dinner with André (Louis Malle), Confidenza (Daniele Luchetti) – ce răspunde dezideratului implicării totale, pe care l-a subsumat preceptului receptării „fără plasă de siguranță”, în rimă cu încântătoarea trupă belgiană. Mihai Chirilov își va detalia concepția asupra TIFF 2024 marți, în cadrul seriei cotidiene „TIFF Lounge”.

De curând devenit septuagenar, Nicu Alifantis a urcat pe scenă alături de formația sa, Fragil Band, într-un minirecital de factură vintage, dar de natură a sensibiliza și generațiile mai tinere, de pildă prin versurile unui evergreen al liricii naționale, Nichita Stănescu. Ne-am amintit, astfel, de anii ’80, perioadă în care debuta și Luc Besson, autorul filmului Dogman, care a încununat festivitatea de deschidere, precedat fiind de o inedită paradă canină pe covorul roșu, vedetele provenind atât din efectivele dresate pentru acțiuni ale forțelor de ordine, cât și de la un adăpost clujean. Cea mai recentă creație a prolificului – și proteicului – cineast francez a prilejuit apariția în fața publicului a interpretei rolului principal feminin, Jojo T. Gibbs, care și-a declarat admirația pentru protagonist, actorul american Caleb Landry Jones. Acesta realizează un adevărat one-man show, de la travestiuri până la interpretări de melodii celebre, într-un film atent gândit atât spre a îndemna spectatorul să reflecteze asupra raportului reversibil umanitate-animalitate, cât și spre a insera temele queer și socializante aflate în trendul contemporan. Finalul emoționant a avut acea grandilocvență care, adesea, constituie factorul motor pentru bunul start al unei acțiuni ce implică multă dedicare sufletească, așa cum este TIFF.