În seara de luni, 8 septembrie 2025, Cineplexx Băneasa a găzduit premiera bucureșteană a lungmetrajului documentar Pro Musica. Vreme trece, vreme vine, de Gheorghe Șfaițer. Proiecția a fost urmată de o discuție, moderată de jurnalistul și istoricul muzical Doru „Rocker” Ionescu, la care au participat Ilie Stepan, fondatorul și liderul trupei Pro Musica, regizorul Gheorghe Șfaițer și Grațian Gâldău, monteurul filmului.

Pro Musica este una dintre cele mai vechi formații rock românești în activitate. Trupa înființată de Ilie Stepan a debutat oficial pe 15 ianuarie 1973, printr-un concert susținut în sala de festivități a Liceului Pedagogic din Timișoara. În deceniul opt, în orașul de pe Bega existau vreo două sute de formații (după cum aflăm din film). Însă Pro Musica, cu folkul său cameral pe versuri de Eminescu („Glossă” – la care trimite titlul documentarului – sau „Și dacă…” rămân printre cele mai populare piese ale sale), s-a impus rapid. Ulterior, stilul a evoluat către un rock progresiv cu influențe simfo-etno-baroc. Până în 1989, membrii Pro Musica au creat atât o operă folk („Creanga de cireș”), cât și una rock („Introducere într-un concert baroc”), ultima având parte de 11 vizionări cu cenzori. Din păcate, au putut scoate un singur album de studio la Electrecord – „Rockul baroc” (1988). Un eveniment remarcabil din istoria trupei este primul concert rock organizat în România, în 1980, într-un spital de psihiatrie, la Jebel (nu a fost chiar prima inițiativă de acest fel din lume, dat fiind că, în 1978, The Cramps cântaseră la Napa State Mental Hospital, dar, pentru Blocul Estic, nu știu să existe vreun precedent).

Chiar dacă, în ultimii 52 de ani, Pro Musica a luat câteva pauze în care membrii săi (inclusiv Ilie Stepan) s-au dedicat altor proiecte, iar componența formației s-a schimbat la fiecare reunire (și nu numai), prin ea trecând câteva zeci de muzicieni, trupa merită toată admirația pentru că își continuă activitatea, adaptându-se la cele mai recente trenduri – în mai 2025, a lansat videoclipul piesei „AnteApocalipsa. Rugăciunea unui rocker”, realizat cu AI (Gheorghe Șfaițer a și preluat o bucată din el în film).

Pro Musica. Vreme trece, vreme vine nu este un documentar convențional despre o formație rock. Previzibil, ponderea cea mai mare o ocupă interviurile. În cei doi ani în care a lucrat la acest proiect, Gheorghe Șfaițer a înregistrat vreo 40 de dialoguri, din care nu au intrat în film nici 30. Printre intervievații care apar pe ecran se numără nu doar componenți ai trupei de ieri și de azi sau apropiați ai lor, ci și Mircea Baniciu, în epocă la „rivalii” Phoenix, sau intelectuali timișoreni precum Mircea Mihăieș și Marcel Tolcea. Pe lângă toate aceste mărturii orale, regizorul a inclus în filmul său mai multe secvențe de docudramă, cu reenactment-uri ale unor episoade semnificative din istoria trupei. Dintre ele, memorabil este cel care prezintă procesul de compunere a piesei „Timișoara”. Evident, momentul Timișoara – decembrie 1989 reprezintă un plot point important în dramaturgia filmului, la fel ca și în evoluția Pro Musica.

Gheorghe Șfaițer este un cineast documentarist cu o filmografie impresionantă, din care mai fac parte Sălașul, Manu, Oameni din Valea Jiului sau Recviem pentru efemeride. Pe lângă secvențele de interviu sau de reconstituire ficțională, pentru Pro Musica. Vreme trece, vreme vine, el a avut la dispoziție o arhivă audiovizuală bogată din care putea extrage fragmente utile, pornind chiar de la filmele Cineclubului CFR Timișoara din deceniul opt și ajungând până la Arhiva TVR și TVR Timișoara de după 1989. În ianuarie 1990, ca fondator și realizator al primei stații independente de televiziune din România, Televiziunea Liberă Timișoara, el i-a ajutat pe membrii Pro Musica la ilustrarea – cu scene din zilele Revoluției de pe Bega – a videoclipului piesei „Timișoara”. Iar în 2015, tot el a filmat concertul trupei de la Penitenciarul Timișoara, realizând apoi documentarul Pro Musica – Live in Prison, din care citează pe larg în noul său film.

Din sutele de ore de materiale de arhivă, Gheorghe Șfaițer, sprijinit eficient de monteurul Grațian Gâldău, a știut să aleagă secvențele cele mai relevante și să le mixeze cu materialele noi pentru a păstra constant ritmul („muzical”, l-a numit el la sesiunea de Q&A) al acestui film care, în cele 96 de minute ale sale, nu plictisește deloc. Mai mult, Pro Musica. Vreme trece, vreme vine are și emoție, și umor, fiind un document(ar) meritoriu nu doar despre istoria rockului românesc, ci și despre istoria culturală a României socialiste și postsocialiste.
Înaintea proiecției de luni seară, Doru „Rocker” Ionescu ne-a anunțat că urmează să vedem „cel mai bun film al unei formații rock românești”. Înclin să-i dau dreptate.