Lungmetrajul de debut al francezului Jonathan Millet, Fantomele din umbră/Les Fantômes, este, cu adevărat, un excelent film de spionaj (vezi şi prezentarea de la rubrica „Evenimente” a site-ului nostru). Foarte bine rodat în cinematograful documentar (vezi scurtmetrajele şi lungmetrajele precedente, precum Ceuta, douce prison ori La Disparition), regizorul a reunit datele culese ani de zile despre regimurile dictatoriale din Siria şi războaiele civile aproape neîntrerupte, în care s-au implicat şi mari state precum SUA, Rusia, Turcia, Anglia etc. Filmul său de acum foloseşte instrumentele ficţiunii pentru a revela consecinţele acestor nesfârşite războaie, revolte şi încălcări ale drepturilor omului, vorbind despre refugiații care s-au adăpostit în Europa, mai ales din perspectiva unui fost deţinut politic, din închisoarea Sednaya, interpretat de foarte apreciatul actor franco-tunisian Adam Bessa.

Lungmetrajul aduce pe ecran povestea unui profesor universitar de literatură, Hamid, refugiat în Europa, care se angajează în faţa organizaţiei secrete Yaqaza să-l urmărească şi să-l demaşte pe fostul său torționar, refugiat la Strasbourg, unde studiază chimia. Foarte eficient în stăpânirea suspansului şi dozarea informaţiilor despre eroii săi, filmul a fost unanim apreciat şi ales, anul trecut, să deschidă secţiunea „Semaine de la Critique” a Festivalului de la Cannes.

Evitând să construiască în jurul personajului principal o aură eroică, Millet ilustrează sacrificiul acestuia în primul rând prin acceptarea unui job mărunt în construcţii, pentru ca, sub noua identitate, să-şi desfăşoare investigaţia periculoasă. Evident, e nevoie de mult curaj să se întâlnească cu fostul torționar, al cărui chip era ascuns în timp ce-l chinuia sistematic, să se prefacă prieten cu el. El acumulează date de necontestat despre vinovatul de crime de război, înainte de a se întoarce la catedră şi a preda literatură arabă. Prietena sa Yara completează acest portret al spionilor de nevoie: deşi a studiat medicina, ea îşi câştigă viaţa sub identitatea unei biete croitorese de la Strasbourg.

Care ar fi „secretul” reușitei lui Millet? Probabil strategia autorului, mărturisită într-un interviu: „Am vrut să fac un film despre invizibil, începând cu interioritatea lui Hamid, traumele lui, corpul lui în mişcare… Invizibilul e reciproc, sugerat şi de acele grupuri secrete de care nimeni nu a auzit vorbindu-se, cât şi de acei criminali de război urmăriţi care nu au chip”.

Strategia lui Millet a fost unanim admirată, Fantomele din umbră devenind un film foarte apreciat pentru modul în care vorbește despre traume enorme fără a accesa tonul melodramatic. Sfârşitul regimului Bashar al-Assad, care a avut loc în decembrie 2024 (deci, după premiera oficială a filmului) dă speranţe că aceste suferinţe ar putea înceta. Oricum, recomand lungmetrajul mai ales celor care iubesc filmul de spionaj.