Între 25 și 31 august 2025, orașul Fălticeni a găzduit – în paralel cu ediția a XV-a a Festivalului Internațional de Teatru pentru Tineret „Gr. V. Birlic” – ediția a V-a a Draga International Film Fest. Ambele evenimente culturale anuale sunt organizate – cu sprijinul unor generoși parteneri și sponsori – de Asociația Fălticeni Cultural, condusă și animată de către părintele Liviu Vasile Mihăilă.

În 2011, Draga Olteanu Matei l-a sprijinit pe preot să înființeze Festivalul de Teatru „Birlic” (botezat, desigur, după legendarul actor născut în 1905 la Fălticeni, oraș în care Grigore Vasiliu Birlic este la fel de iubit azi ca în 1970, când el a trecut la cele veșnice). În 2021, pentru a o omagia pe actrița care se stinsese în anul precedent, Liviu Mihăilă a decis să introducă în programul festivalului de teatru și un mic festival de film. Asta deoarece Draga Olteanu Matei se declara „cinematografistă”, afirmând poetic: „Pelicula este sfântă: ea te arată, cu cruzime și fără putință de a te minți, cum ești, ce poți, cât poți. Filmul este document, este urma pe care o lași după tine, el știe cel mai bine să te păstreze exact, cinstit. Pătrunde până în adâncurile tale și te dezvăluie tot, necruțător; el îți vede, ca la microscop, și ghemul de sentimente, și fibra nervoasă”.

Am avut plăcerea să fac parte din juriul ediției a cincea a Draga International Film Fest, fiind invitat de regizorul, scenaristul și producătorul Bogdan Mureșanu, președinte al juriului. Ne-au fost colegi producătorul Dan Burlac, directorul de imagine româno-maghiar Lóránd Márton și Cosmin Ștefan, tânăr cineast originar din Fălticeni și profesor la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” din București. În trei seri de festival, am vizionat, în curtea interioară a liceului „Nicu Gane” (pe unde au trecut mai toate personalitățile orașului), și, apoi, am evaluat scurtmetraje incluse în patru categorii.

O secțiune competițională inedită, pe care nu am întâlnit-o în vreun alt festival din România, este cea rezervată filmelor realizate cu programe de inteligență artificială (AI) – un domeniu provocator, privit în general cu circumspecție sau teamă, dar aflat într-o dezvoltare accelerată. A fost a doua ediție a festivalului fălticenean care a propus un asemenea program. Preferatul juriului, dintre cele trei filme selectate aici, a fost One Who Watches, regizat de Komeil Soheili, care a integrat inteligent AI-ul (ChatGPT) în story-ul tensionat al scurtmetrajului său.

La categoria „Ficțiune liceeni”, premiul „Creativitate colectivă” i-a fost acordat unei animații de un minut realizate în 2024 în cadrul Incubatorului de Animație al festivalului Animest (autori: Adelaida Palazu, Adina Petre, Alexandra Bobocea, Daniela Gavrilaș, Ileana Andreea Rizea, Ilinca Spătaru, Kelsey Mânzărari, Nadina Botnari, Raul Căruntu și Rigby Matei). Cei zece liceeni menționați au însuflețit un personaj antropomorfizat și l-au făcut să exploreze peisaje urbane reimaginate (din care nu lipsește bine-cunoscuta oiță, mascotă a festivalului bucureștean) și să le confere noi roluri. În cadrul aceleiași secțiuni, premiul „Viziune liceană” i-a revenit Ianei Moraru, de la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” (profesor coordonator: Vlad Eftimie), pentru Dansând cu umbra, o ambițioasă parabolă despre confruntarea cu întunericul.

Cel mai bun documentar a fost desemnat Ultima cascadă, regizat de Matei Elesei, student la universitatea bucureșteană Hyperion. Cineastul l-a portretizat pe cascadorul Adrian Ștefănescu (colaborator preferat al lui Sergiu Nicolaescu, dar și cu apariții în filmele altor regizori, precum Mircea Moldovan, Doru Năstase, Geo Saizescu sau Mircea Veroiu), descoperit de Matei Elesei în 2024, grație Premiului Special primit la Gala Premiilor Gopo. În scurtmetrajul său documentar, Matei Elesei îmbină eficient secvențe observaționale (în special prin Studiourile Buftea, așa cum arată ele azi) sau „meta”, interviuri cu cel portretizat (câteva amintiri, cu Sergiu Nicolaescu sau Szobi Cseh, merită să intre în istoria orală a cinematografiei românești) și fragmente alese din câteva din cele peste 60 de producții românești în care a fost distribuit Adrian Ștefănescu.

Principala secțiune competițională, „Ficțiune”, a fost câștigată fără drept de apel de Nebunul, scris și regizat de Igor Cobileanski. În cinematografia românească, 2025 poate fi declarat „anul Cobileanski”, deoarece, pe lângă remarcabilul lungmetraj Comatogen și mediumetrajul premiat la Draga International Film Fest, cineastul născut în Republica Moldova, dar cel puțin la fel de activ de partea noastră a Prutului, a mai lansat – deocamdată la Chișinău (unde a și plecat după ce și-a prezentat Nebunul la Fălticeni) – și un serial de autor (sau, cine știe, un prim sezon, de zece episoade, dintr-un serial longeviv), Plaha, care se anunță un demn continuator al seriilor Umbre și Hackerville, coregizate de Igor Cobileanski. În Nebunul, acesta construiește – cu sprijinul actorului Bogdan Farcaș, care se evidențiază dintr-un cast impecabil, și al recuzitei SF – un personaj antologic și o narațiune fascinantă despre credință, libertate, stăruință, toleranță și visare, plasată în România rurală a tumultosului început de tranziție postsocialistă.

Premiul pentru Cea mai bună regie i-a revenit apreciatului actor Ion Sapdaru (și el cu origini moldovenești), care a debutat, sigur pe sine, în spatele camerei cu un alt film având plot-ul („bazat pe fapte reale”) în anii 1990 (perioada Războiului din Transnistria și cea de după încetarea ostilităților), dar dincolo de Prut. În căutarea cailor pierduți este tot o tragicomedie construită și mizanscenată precis, care interoghează subtil adevărul, dreptatea și umanitatea în vremuri de restriște.

Premiul „Tânără speranță” i-a fost oferit promițătorului cineast Marian Fărcuț, pentru Moștenirea, o comedie dulce-amară bine strunită, provenind dintr-un univers pe care îl cunoaștem din filmele lui Marian Crișan (producător, de altfel, al scurtmetrajului distins la Fălticeni). Juriul a decis să mai acorde două mențiuni speciale unor comedii îndrăznețe și inventive tehnic – Hentai Sushi, de Andrei Hazi Barbu, și Mai lasă-mă 5 minute, de Alberto Niculae.

Într-o proiecție specială, in memoriam, a fost prezentat Harbuz, de Vasile Marandici, un alt scurtmetraj tragicomic româno-moldovenesc, care, plecând de la premisele unei intrigi erotice, cercetează cu umor diferențele culturale dintre cele două spații. Filmul, cu care regizorul a absolvit Universitatea Hyperion în 2019, i-a adus acestuia, printre altele, marele premiu al primei ediții de Draga International Film Fest, din 2021. Din nefericire, tânărul cineast – vădind în Harbuz un talent excepțional, combinat cu cutezanță, entuziasm, ingeniozitate și pasiune pentru cinema (a se vedea rescrierea basarabeană a celebrului monolog „What do you mean I’m funny?”, al lui Joe Pesci – aici, Sergiu Voloc –, din GoodFellas, de Martin Scorsese) – a murit foarte recent, lăsându-ne doar un scurtmetraj ce promitea o carieră strălucită.

De o proiecție specială a mai beneficiat și mediumetrajul documentar Despre viață – Regele Mihai al României, în regia lui Marin Dinescu, avându-i pe John Florescu ca producător executiv și pe Dan Drăghicescu drept producător asociat. Pe perioada celor două festivaluri, de teatru și de film, în foaierul Centrului Cultural „Gr. V. Birlic” a putut fi vizitată impresionanta expoziție „150 de ani de la nașterea Reginei Maria. Regina britanică a României”, curatoriată de Dan Drăghicescu (producător asociat Chainsaw Film Productions), prezent la vernisaj. Cele două evenimente au făcut parte din binevenitul Turneu Național de Educație Istorică, inițiat în 2019 de Dan Drăghicescu și John Florescu.

În afara competiției au mai fost proiectate două filme produse de președintele juriului, Bogdan Mureșanu, prin firma sa, Kinotopia: Anul Nou care n-a fost (care a și deschis ediția a cincea a festivalului), cel mai premiat lungmetraj românesc al anului 2024, scris și regizat tot de Bogdan Mureșanu, și documentarul Omul roșu, de Mugur Vărzariu. Iar producătorul Dan Burlac și-a prezentat filmul Clara, lungmetrajul de debut al regizorului Sabin Dorohoi.

În zilele petrecute la Fălticeni, am avut șansa să asist și la alte evenimente culturale notabile (toate cu acces gratuit, ca și proiecțiile de film), precum lansările unor volume importante, găzduite fie de Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu”, fie de Centrul Cultural „Gr. V. Birlic” (unde au avut loc și competiția trupelor de teatru din România și Moldova, și multe spectacole în afara concursului). Ion Moldovan, specializat în cărți dedicate unor mari actori români și coautor, alături de Liviu Mihăilă, al volumelor „Draga… În curgerea timpului” (2023) și „Festivalul «Birlic» sau revigorarea culturală a Fălticeniului” (2024), a lansat „Birlic”, o versiune revizuită și adăugită a monografiei sale din 2018. Din cele trei cărți amintite, toate scoase la editura clujeană Ecou Transilvan, am extras câteva informații și citatul de mai sus. Gavril Pătru, actor al Teatrului Național București, vechi prieten al Festivalului „Birlic” și președinte al juriului de teatru din acest an de la Fălticeni, și-a lansat volumul „Nea Stelu”, publicat la editura bucureșteană Tritonic, cu numeroase proze/dialoguri „oltenești” savuroase. Iar reputatul scriitor Matei Vișniec și-a lansat romanul (în principal) pentru copii „Consulatul Lunii”, apărut anul acesta la Humanitas Junior.

În cadrul Festivalului „Birlic”, am avut ocazia să văd și câteva spectacole notabile, precum montarea lui Andrei Ciobanu, de la Ateneul Național din Iași, cu „Steaua fără nume”, marcând cei 80 de ani scurși de la moartea lui Mihail Sebastian, sau – în sala mai mică, numită „Draga Olteanu Matei”, a festivalului – intensul one-woman show „Factură pentru fericire”, adaptat după piesa lui Daniel Ernestina și sub îndrumarea regizorală a lui Mihai Lungeanu, cu Gabriela Enescu (care a făcut și ea parte din juriul Festivalului „Birlic” condus de Gavril Pătru, alături de o altă actriță, Dana Vulc, regizorul Gheorghe Balint și actorii Alexandru Marin, Răzvan Conțu și Dani Popa).
La gala de premiere a ambelor competiții (cea teatrală și cea cinematografică), părintele Liviu Vasile Mihăilă a remarcat progresul constant înregistrat de Draga International Film Fest și a promis că, în anii ce vin, organizatorii vor încerca să separe festivalul de film al Fălticeniului, oferind astfel mai multă vizibilitate – meritată cu prisosință – acestui curajos eveniment cinematografic anual.