Ediția a 22-a a Festivalului de Film „Crossing Europe” de la Linz (29 aprilie – 4 mai 2025) și-a anunțat câștigătorii. Marele premiu al competiției de ficțiune a fost obținut de o producție cinematografică românească (beneficiind și de o participare minoritară din Serbia). Juriul acestei secțiuni (compus din actrița de teatru și film Anamaria Marinca, curatoarea lituaniană Guoda Vaitiekutė și regizorul și scenaristul polonez Klaudiusz Chrostowski) a decis ca trofeul să-i revină filmului Anul Nou care n-a fost, scris, regizat și produs de Bogdan Mureșanu. Este o nouă distincție internațională importantă pentru lungmetrajul de debut al cineastului român, un film care, de la premiera sa mondială, din cadrul competiției „Orizzonti” a Festivalului de la Veneția din 2024, a adunat peste 30 de premii (printre care zece statuete la Premiile Gopo, dobândite chiar în timp ce se deschidea festivalul austriac).

Jurații au mai acordat o Mențiune specială unei coproducții Țările de Jos-Belgia, Trei zile cu pește (Drie dagen vis/Three Days of Fish). Al doilea lungmetraj scris și regizat de Peter Hoogendoorn este o dramedie simplă și sinceră despre relația dificilă dintre un tată pensionar, care s-a stabilit în Portugalia după moartea soției sale și mai revine în țara natală doar trei zile pe an, și fiul său șomer, trecut bine de prima tinerețe. Stinghereala perpetuă a celor două personaje este atât de bine jucată de Ton Kas (tatăl) și Guido Pollemans (fiul), încât devine dureros de privit.

Premiul Publicului, primit de un titlu din competiția de ficțiune pe baza voturilor exprimate la ieșirea din săli, a ajuns la filmul belgian Holy Rosita, debutul în lungmetraj al lui Wannes Destoop. Originar din țara Fraților Dardenne, regizorul practică un cinematograf mai deschis către spectatori, încărcând dramatic (și prin muzică lacrimogenă) secvențele-cheie, dar cu o protagonistă marginală amintind de personajele centrale din filmele iluștrilor săi compatrioți – Rosita (Daphne Agten, memorabilă), o femeie singură care își dorește cu disperare un copil, deși este ea însăși un copil mai mare, lipsit de afecțiune.

Din aceeași secțiune, Când a sunat telefonul (Kada je zazvonio telefon/When the Phone Rang), o coproducție Serbia-SUA regizată de Iva Radivojević, în care evenimente asociate cu începutul Războaielor Iugoslave sunt percepute din perspectiva unei fetițe de 11 ani, a fost distinsă cu New Vision Award, acordat de platforma festivalieră MIOB (Moving Images – Open Borders), o rețea în care „Crossing Europe” are drept colegi alte șase festivaluri din Franța, Germania, Italia, Lituania, Serbia și Spania.

Cei trei membri ai juriul competiției de documentar (universitara și curatoarea suedezo-austriacă Doris Posch, monteurul Cătălin Cristuțiu și cineastul și directorul de festival elvețian Antonio Prata) au hotărât că lungmetrajul care merită cel mai mult marele premiu este Apartamentele (The Flats, coproducție Franța-Belgia-Irlanda-Marea Britanie), realizat de Alessandra Celesia. Filmul este focalizat pe Joe, care s-a format, în cartierul New Lodge din Belfast, în plin Conflict nord-irlandez („The Troubles” sau, în irlandeză, „Na Trioblóidí”); timp de vreo trei decenii (de la sfârșitul anilor 1960 până în 1998), acesta a divizat populația în două grupuri ostile (loialiștii protestanți vs. republicanii catolici), iar materialele de arhivă la care recurge regizoarea, alături de rememorările lui Joe, facilitează imersiunea în atmosfera epocii. Un film tulburător despre rănile nevindecabile ale trecutului.

O mențiune specială a secțiunii i-a revenit unei coproducții Ucraina-Franța-Cehia, Reginele bucuriei (Korolevy radosty/Queens of Joy), în regia Olgăi Gibelinda. Filmul portretizează trei drag queens care, refuzând să-și părăsească patria și alegând să lupte (pentru libertate, pentru comunitatea LGBTQ+, dar și pentru propria existență), se transferă, de pe scenele luminate de reflectoare, în tranșeele bombardate de armata rusă.

Competiția „YAAS!”, curatoriată și jurizată de adolescenți, a fost câștigată de ingeniosul și fermecătorul film de maturizare Povestea lui Frank și a Ninei (La Storia del Frank e della Nina, Italia-Elveția), cu scenariul și regia semnate de Paola Randi. Iar Mențiunea specială a aceleiași secțiuni a ajuns la Baraj din saci de nisip (Zečji nasip/Sandbag Dam, Croația-Lituania-Slovenia), al regizoarei Čejen Černić Čanak, un alt coming-of-age movie notabil.

Un articol mai amplu despre filmele selecționate și premiate la „Crossing Europe” 2025 va apărea în noul număr tipărit al revistei noastre. Dar nu vreau să închei această corespondență de la Linz fără a observa că festivalul din capitala Austriei Superioare oferă ocazii nu doar de a vedea filme de top, ci și de a cunoaște, într-un cadru informal, personalități ale cinematografiei europene. De exemplu, la o recepție oferită de „Crossing Europe” în cooperare cu Asociația Industriei de Film și Muzică (FAMA) din Austria, l-am întâlnit pe președintele ultimei organizații, Alexander Dumreicher-Ivanceanu. Acesta nu este doar producător de film și unul dintre cei doi manageri ai puternicei companii Amour Fou (cu sedii la Viena și Luxemburg), ci și fiul scriitorului Vintilă Ivănceanu, reprezentant de frunte al onirismului românesc. Născut la Viena, Alexander Dumreicher-Ivanceanu, care a fost încântat de filmul lui Bogdan Mureșanu, se declară interesat de România, pe care a vizitat-o prima dată în ianuarie 1990, și, în particular, de cinematografia noastră. Să ne așteptăm, așadar, și la coproducții româno-austriece.