A 19-a ediție a Festivalului Internațional de Film de Animație Animest, având tema „Urban Frames”, a început, la București, pe 4 octombrie 2024.

Filmul de deschidere, care a umplut Sala Luceafărul (fostul Cinema Pro), a fost excelent ales. Mulți dintre spectatorii nu foarte tineri își amintesc încă de ediția festivalului din 2009, când lungmetrajul Mary și Max a avut două proiecții sold-out la defunctul Cinema Patria, deci a fost văzut în total de vreo 2.400 de persoane. După 15 ani, regizorul australian Adam Elliot a revenit cu un alt film de animație stop-motion – și „home-made” – cu figurine de lut, Memoir of a Snail, care, după ce a câștigat Cristalul pentru Cel mai bun lungmetraj la Festivalul de la Annecy, a captivat și emoționat din nou publicul Animest la gala inaugurală a ediției actuale.

Filmul o are ca protagonistă pe Grace Pudel (voce: Sarah Snook), purtând mereu o căciuliță cu antene de melc, care nu a avut parte de o viață prea ușoară. Pe aceasta și-o rememorează din off (cea mai mare parte din plot e un flashback extins), adresându-se, desigur, unui melc, la moartea unicei sale prietene bipede. Cea mai dureroasă pierdere pentru Grace este cea a fratelui ei geamăn, Gilbert (Kodi Smit-McPhee), de care a fost obligată să se despartă când au rămas fără niciun părinte și care a ajuns la celălalt capăt al continentului. Memoir of a Snail e o bijuterie animată cu personaje (din nou, marginale) cuceritoare și cu un final catartic.

În a doua zi de Animest, am participat, la Cinema Elvire Popesco, la debutul noii secțiuni a festivalului, Fresh Frames. Programul a inclus 16 scurte filme realizate de adolescenți din România și Moldova, în urma atelierelor organizate recent de Incubatorul de Animație, și selectate de cel mai june juriu al ediției precedente (Juriul Adolescenților). Este cât se poate de lăudabilă inițiativa festivalului Animest ca, pe lângă încurajarea liceenilor de a face animație (comunitatea Incubatorului de Animație are deja peste 200 de membri), să le și prezinte creațiile într-o sală de cinema.

Vizionând aceste producții cu perspective proaspete – în mare parte exerciții, evident, inclusiv tentative de videoclip animat (capitol la care cel mai împlinit mi s-a părut The River) –, am descoperit și unele nume care, perseverând, ar putea ajunge cunoscute în animația românească (și, poate, nu numai): Melinda Ferencz, Péter Juhász, Kincső Bajkó și Katalin Molnár (Distincția perfectă), Clara Amariței (Jacheta), Ana-Ilinca Ciucu (Ascunzișul lui Hernando), Ileana Andreea Rizea (Sakura), Delia-Ștefania Bogdan (Subteran), Ana-Maria Boban (Sub același soare) etc. Interesant e că mai ales liceencele par atrase de arta animației, ceea ce explică și succesul unui alt program inițiat – în 2021 – de Animest, Sisterhood of Young Animation Auteurs.

În aceeași zi, după programul Fresh Frames, în sala Institutului Francez a urmat, în cadrul selecției de lungmetraje „Urban Animation”, un film pe care l-am ratat la vremea lui (e o producție din 2009) și pe care m-am bucurat să-l pot recupera acum. Băieții de cartier (Round Da Way/Lascars, coproducție franco-germană regizată de Emmanuel Klotz și Albert Pereira-Lazaro) propune un carusel de aventuri antrenante și amuzante, cu personaje pestrițe, deopotrivă din banlieues și din haute société, cărora le dau voce și actori populari, precum Vincent Cassel și Diane Kruger. Nouăzeci și ceva de minute fără timpi morți.

La Cinema Elvire Popesco, seara de sâmbătă s-a închis cu un nou film remarcabil. Michel Hazanavicius, regizorul multipremiat (inclusiv cu Oscar) pentru Artistul (The Artist, 2011), a debutat în filmul de animație cu Cea mai prețioasă marfă (The Most Precious of Cargoes/La Plus précieuse des marchandises), selectat anul acesta în competiția principală de la Cannes (ceea ce nu s-a mai întâmplat din 2008, de la documentarul animat Vals cu Bashir, al lui Ari Folman, un alt mare film care a deschis o ediție Animest).

Adaptând pentru ecran emoționanta „poveste” purtând același titlu a scriitorului Jean-Claude Grumberg (în prim-plan sunt inițial un sărman tăietor de lemn polonez și soția sa, trăind izolați într-o pădure), publicată prima dată în 2019, Michel Hazanavicius, care a conceput și designul personajelor, a reușit să aducă ceva nou, grație ofertantului mediu al animației, bogatei filmografii a Holocaustului.

În fine, duminică la prânz, în sala Cinematecii Eforie, Animest a aniversat jumătatea de secol scursă de la realizarea primului lungmetraj de animație românesc. De fapt o coproducție româno-italiană, între studiourile Animafilm și Corona Cinematografica, dar una lucrată în principal la București, Robinson Crusoe, adaptarea după romanul clasic al lui Daniel Defoe în regia lui Victor Antonescu (Francesco Maurizio Guido „Gibba” a fost coregizor din partea italiană), rezistă cu brio probei timpului.

Peripețiile hazlii – și cu multe săgeți ironice către vremurile mai noi (atunci) – ale lui Robinson (cu timbrul inconfundabil al lui Ion Caramitru) și Vineri (Anda Călugăreanu), pisicuțelor Lip și Lap, papagalului dipsoman Paul și cățelului puturos Daniel, cărora li se opune tribul de canibali, continuă să îi încânte pe spectatorii, mai mici sau mai mari, de azi. Filmul a fost interzis în România, din considerente aberante, și nu a putut fi lansat pe marile ecrane din țară decât după 1990, dar în Italia el a avut premiera în 1974. Din păcate, regizorul Victor Antonescu nu a putut fi prezent la proiecția specială de la Cinemateca Eforie, dar i-au suplinit absența doi redutabili experți în cinematograful de animație, profesorii Dana Duma (autoarea lucrării de referință Istoria filmului românesc de animație 1920-2020) și Radu Igazság (reprezentant de frunte al generației ’80 din animația autohtonă).

Festivalul Animest continuă, cu numeroase alte surprize pentru iubitorii filmului de animație, până duminică, 13 octombrie 2024, așa că, dacă sunteți în București, nu-l ocoliți!