Cronica filmului

„Dumnezeu nu ne va ajuta”

Victoria femeilor

de Dana Duma

27 iunie 2026

Chiar dacă după încheierea celui mai mare festival de film de la noi, TIFF-ul clujean, ne simţeam cumva obosiţi, premiera filmului despre care începem să vorbim, Dumnezeu nu ne va ajuta (Bog neće pomoći) ne-a redeşteptat interesul pentru cinemaul îndrăzneţ şi recunoscut ca atare. Premiile de interpretare acordate anul trecut la Festivalul de la Locarno celor două actriţe principale, Manuela Martelli și Ana Marija Veselčić, vin să confirme această impresie. Ca să nu mai vorbim despre interesul deşteptat pentru cinematograful realizat în Croaţia de filmul premiat cu Marele Premiu FIPRESCI pentru Cel mai bun documentar al anului trecut, Fiume o morte!, de Igor Bezinović. Deşi lungmetrajul Hanei Jušić e o coproducţie multiplă (Croația-Italia-România-Grecia-Franța-Slovenia), el este în principal o producţie croată, identitate imprimată mai ales de aceea a regizoarei.

Dar specificul croat este dat şi de locul acțiunii, un sat pierdut printre munţi, de la începutul secolului al XX-lea, unde soseşte pe neaşteptate o străină, chiliana Teresa, care caută familia soţului ei recent dispărut, Marko. Ea nu vorbeşte decât spaniolă, iar cei întâlniţi numai croată, dar ajung să comunice cu greu unii cu alţii. Cel mai eficient eroina, sosită călare pe un măgar, comunică cu sora răposatului, Milena, lăsată singură la poalele munţilor să păzească gospodăria familiei. Cu greu o convinge să plece cu ea după ceilalţi fraţi, ciobani, care s-au grupat într-o aşezare bătută de vânturi în vârf, unde au găsit pajiști pentru hrana oilor aflate în grijă.

Descrierea ocupaţiei fraţilor şi a lumii lor ne-a readus în minte documentarul poetic recent lansat de Dragoş Lumpan, Ultima transhumanță, despre viaţa trăită sub cerul liber de cei care păstoresc oile, un portret colectiv amintind de balada noastră fundamentală, „Miorița”. Poate că această legătură a inspirat şi coproducţia cu România, supravegheată de Ada Solomon, care a vorbit cu multă căldură, la premiera bucureşteană, despre prietena ei, producătoarea croată Ankica Jurić Tilić. Numărul celor din echipa română este destul de mare, dar i-aş menţiona în special pe autorul coloanei sonore, Marius Leftărache, și pe actorul Bogdan Farcaș, interpretul lui Marko.

Ar fi util să menționăm abilitatea scenariului, care surprinde prin schimbarea bruscă ce imprimă filmului o structură de thriller, în care sunt invocate şi mai vechi crime (nu dezvăluim ce, pentru a evita acuzaţia de spoiler). Ceea ce surprinde este frumuseţea peisajului, foarte pictural, asociat uneori cu lucrări plastice realizate de artişti amatori sau consacraţi. Nu în ultimul rând, surprinde victoria femeilor (Teresa şi Milena) asupra grupului de bărbaţi duri, violenţi şi machiști, disprețuind vizibil „sexul slab”. Încărcat de sensuri simbolice, ultimul cadru, care le arată pe cele două îmbăindu-se în fluviu, marchează acest triumf obţinut cu greu, dar dătător de speranţe în perspectiva timpului.