Pe 17 octombrie 2025, în cadrul Marché International du Film Classique (MIFC), târg asociat cu Festivalul Lumière, reprezentanții CNC-ului francez au prezentat, ca și anul trecut, un studiu relevant despre difuzarea filmelor de patrimoniu (films de patrimoine) în Hexagon. Extrag aici câteva date semnificative, cu precizarea că realizatorii studiului înțeleg prin „film de patrimoniu” o producție cinematografică cu cel puțin 20 de ani vechime.

Aproape 90% dintre cei 1.580 de francezi, cu vârste începând de la 18 ani, care au participat la sondaj au declarat că au vizionat filme de patrimoniu în 2025. Filmele de patrimoniu reprezintă cam 29% din producțiile exploatate în sălile de cinema franceze în ultimii 20 de ani (2.900 din 10.900 de titluri). În 2024, 138 de filme de patrimoniu au fost relansate în cinematografe și au adunat împreună 3,9 de milioane de intrări. Din 2005 încoace, 2024 a fost al doilea cel mai bun an pentru aceste filme, după 2023, când s-au relansat, printre altele, Astérix și Obélix: Misiune Cleopatra (Alain Chabat, 2002) și Titanic (James Cameron, 1997) și s-au vândut cu totul 4,4 milioane de bilete.

Filmele de patrimoniu cu cel mai mare succes în săli anul trecut au fost Billy Elliot (Stephen Daldry, 2000) – peste 91.000 de intrări, Vecinul meu Totoro (Hayao Miyazaki, 1988) – aproape 80.000, E.T. Extraterestrul (Steven Spielberg, 1982) – aproape 72.000, Corul (Christophe Barratier, 2004), primul titlu francez din clasament – cam 63.000 și Circul (Charles Chaplin, 1928) – peste 58.000.

Studiul complet poate fi consultat pe site-ul CNC-ului francez.

În România, în 2023, s-a relansat, la 30 de ani de la premiera sa mondială, debutul în lungmetraj al lui Nae Caranfil, È pericoloso sporgersi. Conform datelor de pe site-ul Cinemagia, la a doua premieră a sa, filmul a adunat 2.160 de intrări în săli. Săptămâna viitoare, pe 24 octombrie 2025, se va relansa, după 20 de ani, și Moartea domnului Lăzărescu, de Cristi Puiu, filmul care a deschis drumul Noului Cinema Românesc. Vom vedea câte bilete va vinde această relansare. Alte filme de patrimoniu românești nu au mai reintrat în circuitul cinematografic autohton în ultimele două decenii. Ba chiar Dolce far niente (1998), un alt film important al lui Nae Caranfil, nu și-a găsit încă un distribuitor care să-l aducă pe marile ecrane, deși o versiune nouă a fost prezentată la TIFF-ul clujean din 2024. Nici la filmele de patrimoniu străine, precum Oldboy (Park Chan-wook, 2003) sau Titanic, nu stăm mai bine.

Evident, o comparație între Franța și România trebuie să țină cont și de alți factori, precum tradiția cinematografului și a cinefiliei sau starea sălilor de cinema din cele două țări. Dar nu pot să nu fiu impresionat văzând că, la un festival de film preponderent de patrimoniu, precum Lumière de la Lyon, toate sălile, de la cele cu câteva zeci de locuri până la cele cu peste o mie, toate oferind condiții de vizionare impecabile, sunt pline de spectatori care, atunci când aud refrenul hitului „Glory Days” (Bruce Springsteen), care însoțește clipul ediției a 17-a, bat entuziaști din palme în ritmul muzicii. Aceasta este adevărata dragoste pentru cinema. Și nu pot să nu mă întreb ce șanse ar avea un festival de film precum Lumière în România.
Altfel, ieri m-am putut bucura, în fața ecranului uriaș al primei săli din multiplexul Pathé Bellecour, de o magnifică versiune restaurată (din seria „Lumière Classics”) a filmului Cameră cu priveliște (A Room with a View), lansat acum 40 de ani. Regizorul – aproape centenar – James Ivory nu a putut fi prezent la Lyon pentru proiecția acestei prime producții Merchant Ivory din trilogia după romanele lui E.M. Forster (aveau să-i urmeze Maurice și Întoarcere la Howards End), dar a trimis un scurt mesaj video publicului Festivalului Lumière. A fost încântătoare reîntâlnirea cu foarte tânăra Helena Bonham Carter, încă tinerele Maggie Smith și Judi Dench sau deja maturul Daniel Day-Lewis, capabil să facă o scenă memorabilă și din banalul proces de încălțare a unor ghete. Mi-ar plăcea să revăd, în condiții asemănătoare, Camera cu priveliște restaurată într-un cinematograf românesc.